...pro memoria

Cehoslovacia, 1968. În primăvară, odată cu sosirea lui Alexander Dubček la putere, a venit şi PRIMĂVARA DE LA PRAGA. Primăvară care a durat pînă în 20 august cînd, sub bagheta Moscovei, statele Pactului de la Varşovia, mai puţin Albania şi România, au invadat Cehoslovacia.

Începutul anilor '60. Republica Socialistă Cehoslovacă a trecut printr-o dificilă perioadă de criză economică, care, într-un final, a provocat înlocuirea lui Antonín Novotný din postul de conducere a Partidului Comunist din Cehoslovacia. Rămas fără susținere în cadrul CC al PCC, la 4 ianuarie 1968 Novotny a fost nevoit să demisioneze atît din funcția de prim-secretar al partidului cît şi din cea de președinte al Republicii. Locul său a fost luat de Alexander Dubček, care avea sprijinul comuniștilor reformiști. Odată ajuns la pupitrul de comandă, Dubček a lansat, în aprilie, un program de liberalizări și reforme care au inclus, printre altele, o mai mare libertate a presei și pluripartitismul. De asemeni, programul lui Dubček prevedea planurile de federalizare a Cehoslovaciei în două națiuni, cu drepturi egale.

Alexander Dubček

Iniţial, programul avea în vedere, în mod explicit, că aceste reforme urmau să aibă loc sub conducerea PCC. Totuşi, la presiunile populare, au apărut modificări de parcurs. O sumă întreagă de acțiuni, percepute ca radicale pentru acea perioadă, au luat naştere. Astfel, în presă au apărut declarații antisovietice; Social Democrații au început formarea unui partid separat; au fost create noi cluburi politice independente. Ca răspuns, comuniştii duri din Cehoslovacia au cerut măsuri represive imediate, dar Dubček a preferat o conducere moderată a partidului, anunțând că la Congresul Partidului din luna septembrie vor fi încorporate în statutul partidului planurile unei legi de federalizare și va fi ales un nou Comitet Central.

Evenimentele din Cehoslovacia au trezit nelinişti profunde în sînul Pactului de la Varşovia şi, în mod special în URSS, care percepea exemplul Cehoslovaciei ca un ferment de disoluţie a unităţii blocului comunist. Neliniştită, conducerea sovietică a încercat mai întîi să oprească schimbările din Cehoslovacia prin discuţii. Prin urmare, cîteva runde bilaterale s-au purtat în luna iulie la Čierna nad Tisou, în apropierea graniței slovaco-sovietice. Cu prilejul discuțiilor, Dubček a susținut programul reformist al PCC, totodată reconfirmînd adeziunea la Pactul de la Varşovia.

Trebuie notat faptul că influenţa în conducerea PCC era împărțită între reformatorii Josef Smrkovský, Oldřich Černík și František Kriegel, care îl sprijineau pe Dubček, și conservatorii Vasil Biľak, Drahomír Kolder și Oldřich Švestka, care în mod făţiş erau anti-reformişti.

La începutul lunii august, delegaţi ai URSS, RDG, ai Poloniei, Ungariei şi Bulgariei s-au întîlnit cu reprezentanţii Cehoslovacei s-au întâlnit la Bratislava, unde au semnat Declarația de la Bratislava. Documentul reconfirma “atașamentul nemăsurat față de doctrina marxist-leninistă” și declara război împotriva ideologiei "burghezo-moșierești" și a tuturor forțelor "antisocialiste". Prin urmare, URSS și-a marcat teritoriul şi şi-a afirmat “hotărîrea de a interveni în orice țară a Pactului de la Varșovia”, dacă se va stabili un sistem burghez multipartinic.

Leonid Brejnev

Această politică a URSS, de a cere guvernelor din statele-satelit să își subordoneze propriile interese naționale intereselor Blocului Comunist, chiar şi prin acțiuni militare, dacă era necesar, a devenit ulterior cunoscută sub denumirea de Doctrina Brejnev.

Agresivi, sovieticii înfuriaţi de reformele cehoslovace au pus în practică invadarea țării. Astfel, în noaptea de 20-21 august 1968, masive forțe militare din URSS, RDG, Polonia, Ungaria și Bulgaria au invadat Cehoslovacia. Peste 7.000 de tancuri sovietice au ocupat străzile Cehoslovaciei, beneficiind de suportul unui mare număr de trupe de infanterie, apreciat la 600.000 de soldați.

De-a lungul atacului armat, 72 de cehi și slovaci au fost uciși și alte sute au fost răniți. Alexander Dubček a cerut populației să nu opună rezistență armată. Deîndată ce trupele sovietice au intrat în Praga, a fost arestat și dus la Moscova într-un avion militar sovietic, alături de alți membri ai PCC, susținători ai reformelor. Drept reacţie, populația Cehoslovaciei a recurs la acte de rezistență nonviolentă. În Praga și alte orașe, atît cehii, cît și slovacii i-au întâmpinat pe soldații Pactului de la Varșovia cu argumente și reproșuri.

De asemeni, invadatorilor li s-a refuzat orice ajutor sau asistență, inlusiv mâncare și apă. Pancartele și graffitiurile apătute pe zidurile oraşelor denunțau invadatorii, liderii sovietici și colaboratorii suspectați. Peste tot erau purtate fotografii ale lui Dubček și Svoboda. Această formă de rezistență întâmpinată a determinat Uniunea Sovietică să abandoneze planurile inițiale de a-l elimina pe Dubček. El a fost arestat și dus la Moscova pentru negocieri unde, s-a stabilit că Dubček își va putea păstra prerogativele în cadrul Partidului Comunist și că se va putea continua un program de reforme moderate. Ocupația a determinat un val masiv de emigrație (estimat la peste 70.000 de oameni, imediat în primele luni, ajungînd ulterior la o cifră totală de 300.000), în general, oameni cu o înaltă calificare tehnică, cărora Vestul le-a permis șederea și unde aceştia s-au integrat fără probleme.

Pe 16 ianuarie 1969, în semn de protest față de noua suprimare a liberei exprimări, studentul Jan Palach și-a dat foc în Piața Wenceslav (Václavské náměstí) din Praga.

Jan Palach

În aprilie 1969, Dubček a fost înlocuit din funcția de Prim Secretar cu Gustáv Husák. Husák a anulat reformele lui Dubček și a epurat partidul, curăţîndu-l de toţi membrii reformişti.