Se afișează postările cu eticheta Ambuteiaje. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Ambuteiaje. Afișați toate postările

sâmbătă, 28 iunie 2008

Peisaj urban de vară

Someone told me long ago theres a calm before the storm,
I know; its been comin for some time.
When its over, so they say, itll rain a sunny day,
I know; shinin down like water.
I want to know, have you ever seen the rain?
I want to know, have you ever seen the rain
Comin down on a sunny day?

Creedence Clearwater Revival –Have You Ever Seen The Rain?





Ambuteiajul matinal devine o procesiune plină de semnificaţii, care scapă unei prime priviri. Acolo, dintre albăstrui gaze de eşapament, printre maşini scrîşnite, pendulînd între sacru şi profan, aidoma unei Venus care iese din spuma consumerismului, se ridică spre înalte ceruri (gri-)albăstrui (de smog) vise prea coapte şi zemuitoare, speranţe turtite, ca tubul de pastă de dinţi din baie (din care, totuşi, mai scoţi ceva) şi incoerenţe abulice, menite să dadaizeze mass-media, în ritm de Prodigy.
Încălzirea globală e rotundă şi placentară, în interstiţiile sale germinîndu-se speranţa repopulării Groenlandei, întru mîrşave scopuri agricole, după cesionarea drepturilor, de către urmaşii coloniştilor lui Eric cel Roşu.
Peste asfaltul prea-cald duduie tropotul copitelor hergheliilor putere, înhămate sub capote lucioase. Mii de cai scurmă-n colbul bitumului fluid, hidrocarbură gelatinoasă a amintirii altor ere geologice. Sol lucet omnibus şi, în mod democratic, oferă şanse egale pentru insolaţii, indiferent la variabile precum cuantumul salarial ori valoarea de impozitare pentru bunurile imobile. Afazici, cu lejere disonanţe cognitive, şoferii, vechi şi noi ciocoi ai principiului Otto, scuipă noxe spre viitor pe unde, în trecut, vîntul răcoros mîngîia obrajii verzi ai frunzelor.
Fantoma codrului încă mai foşneşte sub giulgiul topit al asfaltului, rîu Styx traversat, pe zebră, de biciclişti, pietoni şi transparente luntrii, măiestru cîrmite de Charon şi dublurile sale.
Iar mai apoi, spre ‘nămiezi, din apa morţilor ce tremură-n depărtare, deasupra şerpuirii drumului, se nasc năluci de răcoare, mişcătoare şi fugare, aidoma unor sărutări furate de pe treapta trenului. Din sînii Verii, revărsaţi opulent peste sutienul cu dantelă roşie, ţîşnesc efluviile de căldură, aidoma jeturilor de lapte din sfîrcurile Herei, născînd galaxii de baloane colorate.