Întîi ianuarie. Am tras de mine să mă trezesc, să ies la
primele fotografii din 2018. Că aşa mi-e datul, cu superstiţii pe care le-am
moştenit de la tata: ce fac pe întîi ianuarie - voi face întreg anul.
Covor de cioburi sclipeau în soare în faţa blocului, semn că
oamenii au spart (mitocăneşte) ghinionul anului ce a trecut. Dacă e să intre
Dragnea la puşcărie şi să cadă PSD-ul, atunci chiar merită scrîşnetul
cioburilor sub talpa pantofilor.
Un soare, de primăvăratică vestire, lumina, cu umbre lungi,
pustietatea Bucureştiului de la ceasurile matinale.
Casa Scînteii îşi dormea nepăsătoare minerala existenţă, iar
Arcul de Triumf, în contre-jour, zîmbea dezinvolt. Ambasada Rusiei şi sediul
PSD, pe Kiseleff, adăstau bine-mersi. Noi să fim sănătoşi că, belelele cu
rîncezime sovietică încă nu s-au terminat.
În Piaţa Victoriei - pustiu. Un (aparent) armistiţiu #REZIST
- Guvern. Mă rog, să vedem cîtă veselie va fi de cînd plata contribuţiilor
sociale va intra, exclusiv, în sarcina angajatului. Să vedem cum va reacţiona
"lio marşe diu tramvai", vorba distinsei ministrese Lia Olguţa
Vasilescu.
Piaţa Palatului. De-o
parte adastă încă, pe gardul Palatului Regal, lacrimile albe ale florilor
închinate Regelui, pe partea ai'laltă, din faţa Ateneului, muncitorii desfac de
zor scena concertului organizat de Primărie. Primărie = duamna Firea. O altă
duamnă (ce plm)...
Soare, senin. Bucureştiul e stingher, ca un adolescent din
provincie ce-şi aşteaptă, în gară, aşezat pe valiză, vărul. Ar putea fi strălucitor
ca Praga, exuberant ca Amsterdamul, cosmopolit ca Parisul... Dar e, din păcate
în România. Iar România e feuda PSD!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu