Evomag. O saga fără sfîrşit.

Luna trecută credeam că s-a isprăvit daravela cu Evomagul. Am trimis doua laptopuri la “specialiştii” lor, să fie consultate, diagnosticate şi reparate. Şi cu mioritică înţelepciune, am purces întru vioaie expectativa ardelenească să aştept cu speranţă în suflet. Ei bine nu. Nu-i loc d-aşa ceva, de zici că, la Evomag au preluat, fără licenţă, cuvintele lui Dante gravate la turnicheţii infernului: “lasciate ogni speranza, voi ch'entrate”...

Revizuindu-şi dorinţele şi năzuinţele, preoţii din templul service-ului au izbit cu toiagul în podea, scîntei binare au scăpărat din hardurile lovite şi, dl Petraru (îl mai ţineţi minte? E acel hobit de ispravă, care şade blînd la recepţia din Service) m-a sunat să-mi spună că, totuşi, le-ar face trebuinţă băieţilor de la service şi încărcătorul... OK. Da’ atunci, de ce focului nu ati vrut încărcătorul din prima? Palmă peste frunte, oftat prelung, respirat adînc. Fan Curier şi, încărcătorul a plecat spre Evomag (aaa, nuuu, nu mai fac eu drumul Floreasca – Vitan ca să îmi crească barba pînă la destinaţe!).

Eh, şi aşa, eminescian, trecut-au zile ca nori lungi pe șesuri şi niciodată n-or să vie iară... Cam odat’ la cinci zile, feciorii mei au grijă să mă întrebe: “Tata, au venit laptopurile?”, iar eu le răspund, invariabil, NU. Nu că aş duce dorul laptopurilor şi al partidelor (nejucate) de Overwatch ori Call of Duty. Într-o oarecare măsură, o perfidă bucurie pot spune că m-a cuprins de cînd nu mai sînt nervoit să fiu bad cop care închide internetul pentru a mai reteza din elanul de gamming. Dar totuşi, iaca, a trecut mai bine de o lună de cînd nu pot folosi laptopurile. Ceea ce nu-i OK.

Cum e miros de primăvară şi natura renaşte, am decis să sparg gheaţa grea a tăcerii, ce s-a aşternut în ultimele trei săptămîni peste idila cu Evomag şi, am sunat. Din nou muzică, din nou pentru îmbunătăţirea calităţii serviciilor convorbirea ar putea fi înregistrată... Un tînăr domn mi-a răspuns într-un tîrziu. Cer cu domnul Petraru (daaaa, hobitul de la recepţie), da’ de ce, îi spun că mă-nghesuie necazul cu două laptopuri, cere amănunte, dar dumneata cine eşti, Andrei, vine răspunsul, Andrei-şi-mai-cum mă arăt plin de curiozitate vie, nu-i destul Andrei?, întreabă cu ingenuitate interlocutorul, nu, nu-i destul, pentru nivel de grădiniţă “Andrei”, “Mihăiţă” ori “Ştefănuţ” pot fi absolut suficiente, dar ca adulţi folosim şi numele de familie, bine, Andrei Lazarovici, se prezintă omul şi, acum, că nu mai sîntem străini, îi spun din nou toată povestea. Decembrie, harduri, caddy, laptopuri, nerecunoaşterea hardurilor, probleme... Informaţia e prea multa (şi stufoasă) drept pentru care, la final Andrei cască, semn că a ostenit şi îmi oferă soluţia salvatoare. O să vă sune băiatu’ de la servis cînd vine. E de competenţa lui. Serios?! Şi cînd vine? Nu ştiu. E plecat din firmă? Nu. Bun, şi atunci în cît timp vine? – Tăcere. – Alo, mai sînteţi acolo? Da. Aţi auzit ce am întrebat? Da. Ei şi? Nu ştiu. E în firmă?  Da.  Ok, atunci cînd aştept telefonul? Cînd se întoarce.

....puncte-puncte.

Un ceas şi ceva mai tîrziu, sun din nou. Din nou muzică etc. Alo, se aude la celălalt capăt al firului. He-he, e tot simpaticul Andrei. Lazarovici, pentru adulţi. Îl simt bucuros că mă aude din nou. Aşa se construiesc relaţiile intra-umane. A venit colegul de la service? – Tăcere – A venit colegul de la service? – Tăcere – Alo, mai sînteţi acolo? Da. Bun, atunci răspundeţi-mi. A venit sau nu? E o întrebare care nu ar trebui să ridice dificultăţi pentru orice om care are mai mult de patru – cinci ani. Domnul Lazarovici însă, pare excedat. Bun, de coleg nu îmi puteţi vorbi. Un şef există? Manager, team-leader? Sau oricum îi mai spuneţi? Linişte. Un cloncănit mă înştiinţează că receptorul a fost pus pe masă. Aşteptare, pîrîituri, foşnituri, voci în fundal. Apropo, aţi observat ce bine se aud vocile în fundal? Şi apoi o altă voce, mai iute, mai apăsată, mai de şef. Da. Mă prezint, spun că am o problemă şi întreb cu cine vorbesc. Dogaru Sergiu,  se prezintă omul, ca la armată. Măcar acesta cunoaşte utilitatea numelui de familie.

Spun povestea din nou, ofer şi numerele de comandă pentru intrarea în service. Da, nu se poate. Nu se poate? Nu. Cînd funcţionează, cînd nu funcţionează. O să vă dăm banii înapoi. Domnule, sînt două laptopuri identice din punct de vedere al configuraţiei, dar diferite ca firmă. Cum se poate ca ambele să nu meargă?! Da, se poate. Ambele. Luni vă dăm banii înapoi. Week-end plăcut.

WTF? ce weekend plăcut mai poate fi? Pe unde scot eu cămaşa cu băieţii? Cum să le explic faptul că Evomag este o firmă cu incompetenţi? Ce să le zic? Pot doar să-i povăţuiesc să nu cumpere de acolo, cînd vor fi mari!