În graba de a ajunge la concert, am uitat să îmi iau însă, prietenosul 40D ori fidelul 350D... Aşadar, iată-mă la concert, frîngîndu-mi mîinile a stearpă disperare fotografică...
Noroc cu Lumix-ul lui Felix. Once again, Felix saved the day!
Şi au început cîntările... Sonorităţi ca vălătucii ţigărilor cubaneze se mlădiau, aidoma fetelor ce dansau, inspirînd arome de mojito ori rom alb...
Cred ca va trebui să fac efortul de a ajunge la Havana, peste ceva vreme, cu băieţii mei! Şi, aidoma lui Hemingway, cred că mă voi trage într-acolo, după ce, peste cinci cincinale, apuca-mă-voi din nou de fumat!
