sâmbătă, 1 septembrie 2007

Vine incalzirea


Si parca dorm pe scinduri ude,

In spate ma izbeste-un val

Tresar prin somn si mi se pare

Ca n-am tras podul de la mal.

George Bacovia - Lacustra



Daca orice discutie, cit de cit trendy, incepea la sfrsitul anilor '90 cu arzatoarea chestiune a incalzirii centrale - Mi-am luat un Vaillant de 3 kilowati; Ihi, io am Ferolli - acum, in plina posmodernitate sans frontieres, dialogurile devin fierbinti in jurul incalzirii globale.

Pulsiunile alimenteaza un climat (tot mai) fierbinte, iar gheata decentei se topeste in invective cu efect de bumerang. Mai nou, laboratoarele americane tocmai au scos de la cuptor placinta suculenta a unui scenariu ce se revarsa zemos, din belsug, si peste Romania. Potrivit acestuia, nivelul Marii Negre va creste cu 3 - 5 metri. Ceea ce ar duce la inundarea Deltei, a luncii Siretului si Prutului, precum si la transformarea Insulei Mari a Brailei intr-o amintire frumoasa. Pina la urma, paradoxale Arce ale lui Noe, probabil ca vor ramine priapicele blocuri care zgirie, tot mai des si ostentativ, cerul Bucurestean. Poate n-ar fi rea o lectura temeinica a Lacustrelor lui Bacovia...









Afectaţi de creşterea nivelului oceanului planetar


de Alexandru Nastase , Jurnalul National
Cercetători ONU au descoperit care vor fi zonele cele mai afectate de creşterea nivelului planetar dacă gheţarii se vor topi în acelaşi ritm ca până acum şi procesul de încălzire globală nu va fi încetinit. Pe harta statelor calamitate este şi România.Creşterea nivelului mărilor şi oceanelor a devenit o realitate în ultimele decenii din cauza topirii gheţarilor. Topirea acestora, afirmă oamenii de ştiinţă care au studiat fenomenul, are drept cauză principală încălzirea globală. Experţi ai ONU au întocmit şi o hartă de risc, arătând care sunt cele mai expuse zone din lume. Printre ele, şi România.INUNDAŢII. În cazul în care procesul de încălzire globală nu va fi redus, nivelul Mării Negre ar putea creşte cu 3 până la 5 metri faţă de nivelul actual. În aceste condiţii, Delta Dunării ar putea fi inundată total, întregul curs al Dunării inferioare urmând să fie afectat. Malurile vor avea de suferit, în special cele îndiguite, iar mari aglomerări urbane din zonă, precum Tulcea, Galaţi şi Brăila, de pe malul românesc şi Vâlcovo, Chilia Veche, Ismail şi Reni, ar urma să fie parţial inundate. Simularea realizată la New York arată că sub ape ar putea ajunge şi zona de sud din lunca Prutului şi Siretului, precum şi Insula Mare a Brăilei. De asemenea, şi zona litorală a Mării Negre, între Sulina şi Vama Veche, este în pericol. Vestea liniştitoare, de care mulţi îşi agaţă speranţele, este aceea că prognozele arată o creştere cu maximum trei metri a oceanului planetar în acest secol, influenţele cele mai nefaste urmând a fi resimţite abia după anul 2100.REACŢIE. Autorităţile române spun că situaţia este oarecum sub control. Surse din Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile spun că România a demarat deja programe de salvare a litoralului, ale căror efecte se vor vedea în curând. În plus, în ce priveşte Dunărea, există de la începutul anilor 2000 proiectul "Coridorului Verde al Dunării", care presupune distrugerea digurilor.ÎN LUME. Dacă nivelul oceanului planetar va creşte cu cinci metri, mai bine de 245 de milioane de oameni vor trebui să se mute, mai bine de 750.000 de kilometri pătraţi urmând a ajunge sub ape. Raportul a fost dat publicităţii şi va fi analizat la reuniunea din noiembrie de la Valencia a Convenţiei ONU pentru Schimbările Climatice (IPCC).












joi, 30 august 2007

01 01 07



Suna mai mult ca o data de garantie. Stantata pe o conserva, pe capac. Ca o sabie a lui Damocles, transpusa in domeniul statisticii domestice, cu termen precis de cadere. Dar, dupa care nu sti ce se intimpla cu ea. De fapt, care e diferenta dintre o conserva din ultima seara de garantie valabila si ea insasi, dupa miezul noptii, cind a expirat? Sint niste troli mici, care asteapta calmi pina la expirarea armistitiului, dupa care se reped sa roada tot continutul conservei? Dar, daca deschizi conserva cu cinci minute inainte de miezul noptii, o mai poti minca la ora zero si cinci minute ? Lumina a spaimintat indeajuns dihania expirarii si a alungat-o suficient de departe ?



Pe 1 ianuarie a fost soare. Soare, cald si – in general – frumos. Puteam simti, mingiioase, razele de soare combinate cu efectul incalzirii globale si, increzator, am tras in plamini noul aer al consumerismului, cu aroma de stele galbene pe fond albastru. Mi-am tirsiit ghetele, cu sireturile bagate-nauntru, a calduta lene, pina la butica de mai incolo, sa iau ceva. Pe geam, plin de albastru optimism, filfiia un stegulet UE, primit de la benzinarie pentru o alimentare cu 20 de litri.


Dindaratul pinzei filfiitoare se zareau aceleasi pungi cu zahar, aceleasi pachete de tigari si acelasi anunt cu cacati de musca, «NU VINDEM TIGARI MINORILOR SUB 18 ANI». Ieri, neaose si mioritice, azi de-a dreptul europene…

Evident, era inchis. Un ciine casca plictisit, intr-o pata de soare, intinzindu-si toate patru labele intr-un simultaneism cu alura de sofisticat fitness. Un alt comunitar, politist de primarie de data asta, fuma morometian intr-o alta pata de soare, asezat pe un gardulet mic si verde, simbioza a naturii cu edilii sectorului unde salasluiesc. Nea Vasile aduna cartoanele de la laditele de portocale, le stivuia si fluiera. Politistul fuma, ciinele se intindea. Iar butica, fir-ar sa fie, era inchisa !

Intiia zi de Uniune, ultima zi de Biborteni… Discret, un biletel scris cu pixul pe o hartie patata, de ambalaj, anunta ca «MAGAZINUL ESTE INCHIS PIN PE 4 IANUARIE». Ce, apa de la robinet nu-i buna ?

Pornesc inapoi spre casa. Imi sucesc glezna intr-o groapa din asfalt. Injur moderat. De-acum, groapa nu mai e a noastra, ci a intregii Uniuni. Doar glezna, care e doar a mea, se incapatineaza sa se umfle intr-un mod neaos, frust si mioritic, dupa traditia geto-daca. Glezna, varza, viezure, barza, minz…

miercuri, 29 august 2007

Paparazzo la Iasi





27 iulie 2007, ora 8.15. Iasi, Hotel Traian. Il astept pe dl. Popescu. Trebuie sa merg cu dinsul spre Vaslui, pentru o sedinta foto. Telefonul suna. E dl. Popescu. Spune ca va intirzia. Imi pare rau, dar am fost retinut.













Am la dispozitie un rastimp numai pentru mine. Sunt cele mai stranii momente : 15, 20, 30 de minute, eu cu mine, nestiind ce sa fac. Iau aparatul foto, ca sa il verific. Bateria e OK, lentilele sunt curate, cardurile formatate. Sa fac doua - trei poze imi spun si ma aplec peste marginea ferestrei.















De sus, asfaltul ud se vede ca o oglinda rugoasa, peste care actorii cotidianului evolueaza spontan si cu naturalete. Senzatia de paparazzo la vinatoare e copletitoare. Observ miscarile, ma bucur de dezinhibitia inocenta a trecatorilor.
















Fotografiile se astern una dupa alta. Sunt oameni obisnuiti, pasageri ai strazii. Telefonul suna. E tot dl. Popescu. Am sosit. Imi cer scuze pentru intirziere, spune dumnealui. Zimbesc. Ma bucur ca a intirziat… Scot cardul din aparat, il las linga laptop si plec.