joi, 31 decembrie 2009

La schi. Predeal, AD 2009

În a treia zi de Crăciun, pîrtia de schi din Predeal a apărut dezolantă din perspectiva încălzirii globale grefată peste democraţia de tip sindical ce amesteca, la propriu, graţia plutirii pe schiuri cu hohotele groase, de băieţi corijenţi de la şcoala profesională, a celor ce populau panta, in browniane traiectorii, pe sordide pungi (neecologice), capace de closet (reinventate) ori eficiente făraşe, menite să plimbe mizeria umană peste ce a mai rămas din zăpadă.
Jandarmii şi cei de la salvamont se cruceau în faţa haosului atot-cuceritor, care se întinsese ca o candidoză ruşinoasă. Vinul fiert clocotea prin venele populare, dornice de distracţie între mese. Aspectul de Costineşti în plin sezon era completat, într-o simbioză perfectă a rave-ului cu Mioriţa: decibelii gîlgîiţi generos ajutau la mistuirea sarmalei excedentar ingurgitate, dintr-o bucurie a preaplinului festivist.Rîsetele tîmpe ale flăcăilor scăpaţi, ca bolizii pe pîrtie, călare pe situaţie şi pe capacele de closet, nu erau depăşite decît de chicotelile isterice ale mimozelor, ce-i acompaniau cu admirativele priviri ale femelei din turmă, care a întîlnit masculul alfa...
Pentru a fi sigur că băieţii mei, care învaţă să schieze, nu vor cădea victime cretinismului generalizat care aluneca, liber, pe pîrtie, mi-am asumat rolul de body-guard, patrulînd cu vajnicie, aidoma plăieşului răzleţ, cînd pe lîngă baby-schi, cînd în traversee largi, acompaniind, cu priviri încruntate, ca de SPP-ist, învăţate din poze şi jurnale de ştiri, alunecarea firească a flăcăilor mei alături de profesoara lor de schi...

Şi, prima zi de schi a băieţilor mei s-a terminat bine, fără probleme.
A doua zi, Moş Crăciun şi-a scuturat sacul şi, din el au început să curgă fulgii de zăpadă. Drumul din Sinaia pînă în Predeal a evidenţiat, în aceste noi condiţiuni, teoria relativităţii şi viteza carului cu boi (osteniţi). Astfel, am reuşit performanţa (neegalată decît în zilele următoare) de a străbate această distanţă într-o oră şi puţin mai mult de un sfert...
Ca plus de adrenalină adăugat neanderthalienilor care continuau, veseli, să alunece pe pungi /făraşe / capace de weceu / turul pantalonilor pe pîrtia de schi, capcanele naturii mi-au pus la încercare gemenii gambei. Călcînd vifornic, în acompaniarea baby-schiului, bocancul mi-a alunecat pe zăpada aşezată peste gheaţă şi, cu greu, am rezistat tentaţiei de a aluneca... Eu am rezistat, muşchii gemeni (cum spuneam) – nu! Drept pentru care, următoarele două zile am flanat pe pîrtie (mă rog, în măsura posibilităţilor) în rol de cuţu şchiop, sprijinit în băţ de schi...
Pe 30 am pornit înapoi spre Bucureşti... Pe drum, în ciuda durerii de picior, am găsit resurse să surîd: dinspre Ploieşti spre Valea Prahovei, maşinile veneau, bară la bară, cu 10 km – h, într-o coloană ce se întindea de la Cîmpina pînă-n Predeal...

miercuri, 16 decembrie 2009

CHILIMAN ARE SOLUŢII DE DESZĂPEZIRE: FINALE

Die Endlösung der Treiberfrage

Se zice că pe om ajungi să-l cunoşti la drum lung sau în situaţii de deszăpezire. Chilimanul Sectorului 1 demonstrează încă o dată că, odată cu intrarea deplină în drepturi a andropauzei (sau, hai să fim drăguţi şi să-i zicem, mai soft, "implacabila criză a vîrstei a treia") omul ajunge la gînduri belicoase si chimilituri pe măsură. Marţi, după ce ninsese jumătate de zi, Bucureştiul era (comme d'habitude...) blocat. Din nou iarna ne-a luat pe nepregătite! În loc să ningă cu petale de cireş, culmea, ninge cu zăpadă! Zăpada nesimţită care cădea anarhic în luna decembrie a fost picătura (îngheţată) care a umplut paharul Primarului. "Dă-i în mă-sa de nesimţiţi! Ar trebui împuşcaţi! Împuşcaţi, împuşcaţi, împuşcaţi!" Vinovaţi de zăpada care se aşterne insensibilă la informaţiile de încălzire globală sunt şoferii. Clar, Chiliman avea o supărare: "Bucureştiul a rămas fără utilaje din cauza unor nesimţiţi care nu au anvelope de iarnă." Die Endlösung der Treiberfrage (Soluţia finală în chestiunea şoferească, un posibil remix de succes al discursurilor lui Hitler, feat Kill-Iman) prevede, într-o primă fază, o acţiune scurtă, decisă şi eficientă, menită să elimine din ambuteiaje şoferii fără cauciucuri de iarnă: "Ar trebui împuşcaţi! Împuşcaţi, împuşcaţi, împuşcaţi!"
Evident, plumbul e doar începutul. Ulterior, soluţiile pot fi diversificate (şi nuanţate). Pentru întîrzierea ITP-ului, se pot (re)înfiinţa lagăre de muncă. Pentru conducerea fără RCA, soluţia este Zyklon B (considerat de către inventatori a fi o soluţie "umană")...
"Dă-i în mă-sa de nesimţiţi! Ar trebui împuşcaţi! Împuşcaţi, împuşcaţi, împuşcaţi!". Un consilier încerca să-l ţină în frâu, însă edilul nu contenea să vorbească de împuşcarea nesimţiţilor: şoferii care ieşiseră în trafic cu anvelope de vară...
Ce puţin trebuie ca să fluiere glonţul de Chiliman!

luni, 7 decembrie 2009

O DIMINEAŢA FRUMOASĂ

Cenuşiul cerului ce îşi filtrază lumina de decembrie începuse să îmi inducă o stare de bad mood combinat cu bluesul de luni (I hate mondays).
Totuşi, către ceasurile 9,30, am început să îmi revin, graţie cafelei (multumesc, Brasero!) şi rezultatelor de la BEC: Băsescu - 50,43%; Geoană - 49,57%.
Yesss!

duminică, 6 decembrie 2009

GEOANĂ SALUTĂ NOAPTEA DEMOCRAŢIEI

Nici n-a apucat să clocotească bine mămăliga sondajelor, că struţocămila-cu-anus-contra-naturii, împiciorongată ca o omidă, pe picioare ce put diferit, a dat în clocot juisînd de bucurie politicoidă. Realitatea şi Antenele mi-au amintit de filmele nemţeşti din anii '70, cu fantasticele depăşiri de plan la felaţie, Ja - ja - ja - schnell - schnell - ja!, prezentatorii cu ochii limpezi privind a tehnică bucurie lentila camerei, pînă la ejacularea social-democrată în direct (şi-ncă-un pic dup'aia...)
“Împreuna am învins! E o noapte frumoasă pentru democraţia românească!”, a zbierat, senin (şi cretin) Mircea Geoană, candidatul PSD la preşedinţia României, la aflarea primelor cifre de la exit-poll. Carelevasăzică, gura păcătosului adevăr grăieşte: noapte bună Românie democrată, oriunde vei fi!
Arătîndu-ne fasolea într-un un zîmbet de Buratino fugit de-acasă, Mirciulică şi-a înfoiat biscuiţii ingurgitaţi şi s-a decis, brusc şi dintr-o dată că e cîştigătorul competiţiei...
Şi-n tradiţia elegantă a social democraţiei cu miros stătut de Dîmboviţa, Geoană, de care tocmai am făcut vorbire, a anunţat cu toată gura, în prime-time-ul televiziunilor că o să celebreze momentul, bînd şampanie Magnum! (o fi primit bani ca pentru un spot publicitar?)
Frumos început pentru o (posibilă) preşedinţie social-democrată; pentru o sticlă de şampanie, ipochimenul a plătit dublul sumei pe care o primeşte un pensionar amărît, pentru traiul pe o lună... Fiindcă, deşi Mircică nu ştie asta, probabil, cum nu ştie multe altele, cele mai mici pensii sînt reglementate de OUG nr. 6/2009, privind acordarea pensiei minime garantate, care dacă la 1 aprilie era 300 de lei, de la 1 octombrie a crescut la fabuloasa sumă de 350 de lei...
Dar pînă la urmă, Geoană nu-i decît (autoproclamatul) preşedinte al unor anumiţi români: Vîntu, Patriciu, Hrebenciuc, Vanghelie etc. Şi ce-i pentru aceştia o sticlă de Magnum?
Un fleac!
Deci, e noapte! NOAPTE BUNA, ROMÂNIA!

sâmbătă, 5 decembrie 2009

ISTORIA SE REPETA

Victor Velculescu mi-a trimis un text interesant, care să mîngîie blajin creştetul PNL-iştilor care îl votează pe Geoană:


Un fost prim-ministru liberal, ros de ambitia de a reveni la putere decide sa vireze o fractiune din partidul liberal mai spre stanga si sa se alieze cu comunistii. Ca urmare liberalii sai umplu tara cu poza lor alaturi de comunisti, colaboreaza cu succes cu acestia la fraudarea alegerilor si astfel incepe o noua perioada in istoria Romaniei. Va suna cunoscut? Era noiembrie, anul 1946.
Liberalul fost prim-ministru era Tatarascu iar noul sau aliat era tanarul partid comunist al lui Gheorghe Gheorghiu-Dej.
Se mentioneaza (mai recent, datorita desecretizarii unor arhive KGB) chiar o vizita pre-electorala a lui Gheorghiu-Dej la Moscova (tot in aprilie... ca Geoana...) de unde a venit cu 1 milion $ cash (direct din manutza lui Stalin) ca sa "stimuleze" castigarea alegerilor.
Mai mult, cuprins de entuziasm, Tatarascu a pus umarul, la Conferinta de la Paris, alaturi de Dej si Patrascanu, la disolutia Romaniei Mari.Recompensa a venit rapid, toti liberalii fiind bagati in puscarie, indiferent de afinitatile lor de stanga sau nu, si lichidati treptat.

DREPT PENTRU CARE, SOLUŢIA RĂMÎNE:


Apropo... nu vă fotografiaţi votul, că nu este voie... riscaţi să vă tociţi nervii, să pierdeţi timpul şi să daţi aiurea banii... În fond, cu un Corel sau un Photoshop puteţi obţine imagini mult mai clare...

vineri, 4 decembrie 2009

Telecomanda lui Ilici

Lîngă lămpaşul lui Ilici se afla remote-control-ul său. Din care, bip-bip-bip, apăsînd butonul, strigoiul lui Lenin trimite (culmea!) mare parte din electoratul stabil PNL in cabina de vot unde, hipnotizat şi transformat în zombi cu drept de vot, înfierînd comunismul, votează apăsat secera şi ciocanul, recosmetizate în trei trandafiri ofiliţi... Din afişe mari, lucioase precum coperţile revistelor cu sfaturi inutile, Antonescu şi Geoană îşi dau mîna, a insalubră mezalianţă, menită să pecetluiască cinci ani de mizerie morală (şi nu numai) la care vom fi toţi condamnaţi...
În spatele afişului intuiesc chicotitul de guzgan albinos al lui Hrebenciuc, zâmbetul larg şi uleios al lui Iliescu, graseierea financiară a lui Vîntu şi sforile trase de Patriciu...

miercuri, 2 decembrie 2009

Ruşine Patriciu!

Traian Băsescu a primit avizul 1181 de la Institutul National de Expertize Criminalistice. "Obiectul expertizei a fost următorul : prin adresa din 31.11.2009 s-a solicitat cu privire la o înregistrare de pe un CD întocmirea unui aviz să se stabilească dacă înregistrarea conţine urme de intervenţie tehnică în sensul modificării integrităţii. CD-ul a reprodus fidel înregistrarea din ziarul Gardianul", a spus Traian Băsescu.
Preşedintele a citit concluziile avizului pe care a promis că le va folosi şi în procesul cu Dinu Patriciu. "Înregistrarea contestată conţine elemente de editare computerizată în sensul alterării integrităţii, nu este autentică şi nici nu reprezintă o copie realizată cu acurateţe a unei înregistrări autentice".
"Se pare că unii încearcă să câştige alegerile prin realizarea unor falsuri şi prin minciună. Dincolo de concluziile avizului am şi eu, cu permisiunea dumneavoastră, o concluzie: Să îţi fie ruşine, Dinu Patriciu!". Aceasta a fost concluzia lui Traian Băsescu.

luni, 30 noiembrie 2009

Trăiesc bine!

Venind spre servici, pe un bulevard înroşit de afişe din care mă scrutează, a stîngistă retorică inchizitorială, candidatul unei lături politice în care nonsensul devine doctrină, brusc, privirea îmi este lovită de un afiş mare, negru ca doliul, care mă întreabă cu retorică viclenie dacă trăiesc bine.

Şi brusc, simt nevoia să îi răspund afişului, deşi, o asemenea acţiune, probabil mi-ar scorni vorbe.

Născut din bolborocii sulfuroşi ai ideologiilor ce-au fermentat în borcanele expirate din galantarele opoziţiei, afişul - găselniţă de circumstanţă a entuziasmului vreunui copyrighter ce-şi amuşinează bonusul de Crăciun - incearcă să inducă un sentiment negativ prin prisma unui slogan care, a l'epoque, a făcut furori...

Şi, ca să fiu cinstit, nu-i pot răspunde afişului negru decît că da, într-adevăr, trăiesc mai bine.

Ambuteiajul - al cărui prizonier sînt - certifică faptul că nu doar eu, ci şi ceilalţi vecini din trafic o duc mai bine...

În 2004, din Pajura pînă în Drumul Taberei (unde aveam biroul în acea vreme) făceam, la oră de vîrf, 30 - 40 de minute. Astă vară, în plină vacanţă, am făcut de la Televiziune până la Pasajul Lujerului fix 90 de minute.

Date de la direcţia Circulaţie a Capitalei, ne arată că, faţă de 2003, cînd erau înmatriculate 746.000 de maşini, la începutul acestui an erau înmatriculate 1.250.000 de autovehicule. O operaţie aritmetică simplă ne ajută să aflăm că azi avem înmatriculate un număr aproape dublu de maşini faţă de anul 2003... Iar statistica nu ia în calcul şi maşinile (multe, de altfel) cu numere de Bulgaria, ce zburdă vesele prin Bucureşti...

Aşadar, dacă maşina este un indice al nivelului de trai, putem afirma răspicat că da, trăim mai bine...

Pentru mine, fotografia este atît un mod de viaţă, cît şi un mijloc de a trăi. În 2003 am achiziţionat primul meu aparat digital. Care m-a costat în jur de o mie (da, da, o mie!!!) de dolari. Nu, nu era un DSLR. Era un Nikon Coolpix 4300. Corect pentru clasa lui, ce-i drept, numai că aveam senzaţia că sînt la volanul unui Tico, pentru care plătisem însă ca pentru un Passat... Doi ani mai tîrziu, un DSLR, Canon 350 D, m-a costat cam aceiaşi bani...
De ce? Simplu: în mandatul lui Băsescu au fost eliminate accizele care triplau ori cvadruplau preţul acestor produse...

Constituie aparatele de fotografiat un indice al nivelului de trai? Dacă răspunsul este pozitiv, atunci, în mod cert o ducem mai bine!

Şi tot aşa, la primă strigare îmi vin o sumedenie de alte exemple. Creşterea numărului de calculatoare vîndute (în ultima vreme, suple laptopuri),numărul tot mai mare de români care aleg să îşi petreacă vacanţa în străinătate, creşterea vînzărilor în industria de entertainment, hobby-urile satisfăcute şi, cel mai important, curba natalităţii.

Dacă toate astea pot fi considerate ca fiind semne ale unui trai mai bun atunci nu imi rămîne decît să îi răspund afişului: "DA, TRĂIESC MAI BINE"!


vineri, 27 noiembrie 2009

MUCOZITĂŢI DE CAMPANIE

18 secunde si teoria relativitatii

Campania celui de al doilea tur a derapat rau de tot, Patriciu deschizand cutia Pandorei cu flegmele de serviciu, destinate acoperirii Marinarului.

Veseli (ca toti mogulii care se respecta), Patriciu si Vintu si-au dat mina peste tara, ca doar-doar o mai fi cite ceva ce apucat si molfait. Si, din buzunarele lor de taina, cohorte de hrebenciuci chitcaitor-rozalii, iliesti saraci (dar cinstiti) ori preacurati-crini, dedulciti la sageta flasca liberala, au prins a fosgai pe linoleumul politicii aidoma gindacilor intr-o bucatarie comuna, dintr-un bloc de nefamilisti, debransat de la utilitati...

Ziaristi-rapid-pocnitori-din-calciie in fata staturii lor mogulice au prins sa scormoneasca prin closet si sa umple de scirna sticla cutiei cu maimute, postind (ciudata arta video!) o bucla in care (discutabil ca veridicitate) Basescu ii da, chipurile, un pumn unui pusti. 18 secunde repetate, date cu incetinitorul, 18 secunde umplute de miejii apropourilor si semintele insinuarii. 18 secunde dilatate, a hohot homeric, intru imolarea lui Basescu pe rugul digital al televiziunilor. 18 secunde au umplut prime-time-ul pina la saturatie, aidoma unui mucegai ce sigur nu precede penicilina...
18 secunde de pixeli incerti, intorsi cind pe-o parte, cind pe cealalta, aidoma unei clatite lipite de tigaia mass-mediei si servita, asezonat de moderatori, cu posirca de cuvinte menite sa stoarca lacrimi electorilor sensibilosi ce mai reped cite-un dos de palma peste dintii consoartei dar care, de la Presedinte, evident, astepta al'ceva!

18 secunde s-au transformat in 24 de ore (si se vor mai dilata inca mult, d-aici incolo) intarind inca o data - daca mai era cazul - teoria relativitatii.

Si Cristos daca ar veni acum ar risca sa se vada-n Realitatea unora drept un hipiot intirziat, propavaduitor al comunismului si egalitarismului, politically incorrect fiindca a zis ca "doar cel far' de pata sa arunce primul piatra". Evident, o notiune stupida si depasita de vremi: de ce doar ala far' de pata? Ce, ala cu posibilitati n-are voie?!

Update:
Tehnic vorbind, cineva explica...

miercuri, 25 noiembrie 2009

E-o-floare-e-un-Crin-e-parfumul-cel-mai-fin

În condiţiile astea, ce mai trebuie coerenţă şi verticalitate?


Contextul este următorul: Crin Antonescu, acest veritabil loc trei al alegerilor, ii promite sustinerea sa, trup si suflet, candidatului PSD, Mircea Geoana.
Sincer, ce-mi place cel mai mult la dl Antonescu este aparenta coerenţă a discursului şi butaforia de verticalitate pe care o afişază. Plus faptul că, declarativ, nu face compromisuri şi, dacă tot le face, linge cu graţie unde a scuipat. Nu mai demult de mai 2009, la Oradea, e-o-floare-e-un-Crin-e-parfumul-cel-mai-fin spunea, fierbător ca vinu-n cupe, spumegător precum pocalul, cum că nu l-ar ajuta în ruptul capului pe social-democratul Mircea Geoană în turul doi al prezidenţialelor, împotriva lui Traian Băsescu. A l’epoque, replica lui Geoană a fost "Never say never".


septembrie 2005: Antonescu îl acuză pe Geoană de demagogie; pe atunci Geoană, din opoziţie, clama o întîlnire a liderilor de partide pe tema inundaţiilor şi cerea prezenţa parlamentarilor în zonele sinistrate.
28 iunie 2006: Antonescu l-a luat în răspăr pe Geoană, pentru o moţiune de cenzură, iniţiată de PSD. Din discursul rostit în Parlament de Antonescu nu au lipsit referirile la déjà-acreditatul apelativ "prostănac", pe care se zice că Ion Iliescu l-ar fi utilizat la adresa actualului preşedinte PSD. "Domnul Mircea Goană a prins glas. Acest partid, care este atît de preocupat de sărăcie şi săraci, încît ai zice că-i condus de Sf. Francisc, din Il Poverello - care nu înseamnă «prostănacul» - apare din nou şi declanşează Revoluţia Binelui. E primul episod din Revoluţia binelui, se televizează: Mircea, fă-te că lucrezi!", conchidea, ironic, liderul deputaţilor PNL.
Octombrie 2006: la validarea în Parlament a social-democratului George Maior ca director al SRI, Antonescu vorbea despre "tabloul unei sfinte familii", cu "tătucul Băsescu atotputernic, cu maica Geoană delicată şi cu pruncul Maior în braţe".
Septembrie 2008: liberalul Crin îl prezenta pe Geoană drept "cel mai atletic declarator politic", care fuge la Dăbuleni de uninominal (era perioada alegerilor pentru Parlament)
Octombrie 2008: Antonescu afirma: " PSD este un partid de stînga, o stîngă, în opinia mea, departe de ceea ce înseamnă o stîngă europeană, o stîngă apăsată încă de moravurile postcomuniste din România". "România domnului Geoană nu e o ţară de doi lei, România nu are încă haine scumpe, dar poate să aibă haine curate. Îmi pare rău să vă spun, domnule Geoană, asemenea domnului Băsescu, domnului Boc, domnului Stolojan, sunteţi politicieni de doi lei", spunea Antonescu.
Martie 2009: atacul la PSD şi la Geoană a fost şi una dintre temele discursului lui Antonescu pentru candidatura la şefia PNL: "Dincolo avem pe domnul Geoană, un produs clasic al laboratoarelor, care au produs şi produc domni curăţei care ştiu limbi străine şi nu au niciun fel de convingere, care sunt încîntaţi de Iliescu, îl omagiază pe Constantinescu, îl suspendă pe domnul Băsescu şi se aliază cu Băsescu", spunea liberalul.
2 mai 2009, Oradea: Antonescu declara ferm că nu l-ar ajuta pe Geoană să devină preşedinte nici contra lui Băsescu. "Singura miză pe care o vor avea alegerile prezidenţiale din acest an este dacă schimbă ceva esenţial în ţara aceasta sau nu. Ori, cu domnul Geoană, ceva esenţial nu se poate schimba!"
August 2009: Antonescu debordează de ironii la adresa lui Geoană, numit bufon: "În România nu mai merge aşa, ci că se poate şi altfel. O campanie cred că nu se poate reduce la un fel de circ, nu ne putem transforma în nişte bufoni sau milogi care să distrăm nişte oameni necăjiţi. Nu ne putem transforma în nişte circari şi să fim ca Mircea Geoană şi să jucăm în hore cînd oamenii sunt disponibilizaţi şi nu au un loc de muncă".
Septembrie 2009: Antonescu afirma că Geoană era "un om normal" şi "ministru acceptabil", dar "a devenit un demagog la fel de caraghios ca Emil Boc" şi de dimineaţă pînă seara se lamentează prin curţile oamenilor, prin curţile televiziunilor, pe la hore, că nu merge bine România şi el guvernează în acest timp. "Prestaţia lui Mircea Geoană e mai jalnică decît cea a lui Emil Boc şi a lui Traian Băsescu. Geoană se transformă într-un chibiţ".
16 octombrie 2009: "Mircea Geoană este responsabil de dezastrul economic al ultimelor nouă luni. El nu se poate prezenta ca o gazelă nevinovată, pentru că PSD a cauţionat multe dintre măsurile proaste luate în această perioadă: impozitul forfetar, care a dus la închiderea a peste 100.000 de firme, şi legea unică de salarizare", acuza Antonescu.
Octombrie 2009: "Eu nu am fost aliat nici odată nici cu domnul Iliescu, nici cu domnul Vanghelie, nici cu domnul Voiculescu, nici cu domnul Hrebenciuc", spunea Antonescu la Lugoj.
Noiembrie 2009: Antonescu relua teza conform căreia liberalii nu îl vor susţine pe Mircea Geoană în turul doi, spunînd că nu are de gînd să ceară electoratului său să-l voteze pe liderul social-democrat: "nu pot să mă fac că înghit minciunile pe care le spune domnul Geoană, nu pot să mă prefac acum a crede că domnul Geoană a venit direct din Rezistenţă, din Munţii Făgăraş, unde stă din 1945, că nu a guvernat România, că nu a fost un fel de adjunct al lui Traian Băsescu în anul 2009. Acestea sunt nişte lucruri reale". Antonescu a mai spus şi că n-ar colabora cu Hrebenciuc: "Problema e cu cine lucrezi, şi iată că domnul Hrebenciuc nu e un om cu care eu, ca preşedinte, să lucrez din PSD. Hrebenciuc e un politician redutabil nu doar prin iscusinţa sa şi abilitatea sa, dar România asta în douăzeci de ani s-a construit cu oameni şi de tipul lui Viorel Hrebenciuc. Este însă trecut, din punctul meu de vedere", a comentat Antonescu, la o emisiune TV.
Noiembrie 2009: Antonescu l-a criticat pe Geoană pe tema vizitei secrete la Moscova şi l-a calificat drept o variantă inacceptabilă pentru Preşedinţia României
15 noiembrie, Piatra Neamţ: Antonescu a declarat că îşi doreşte cu precădere o confruntare electorală cu Mircea Geoană şi a spus că îi cere lui Viorel Hrebenciuc "să-i dea drumul" acestuia măcar "o oră", cu garanţia că liberalii îl vor "aduce acasă". "Am impresia că o să-i ţinem calea, la un moment dat, cînd merge pe jos, să ne deghizăm cu nişte şepci roşii, să-i ieşim în cale şi să-i zicem: «Mircea, hai să facem o dezbatere», că altfel nu-l găsim", a spus Antonescu.
19 noiembrie, dezbaterea finala: Candidatul PNL la prezidenţiale, Crin Antonescu, i-a spus contracandidatului social-democrat, Mircea Geoană, că îl consideră "demagog", liderul PSD răspunzînd că "l-a menajat tactic în campanie", dar "să nu sară calul". "În 2009, aflaţi la guvernare, n-aţi făcut nimic sau aţi făcut numai rău. Pentru mine, sunteţi un demagog", i-a spus Antonescu lui Geoană. Mircea Geoană a intervenit, spunîndu-i : "V-am menajat tactic în campanie, dar vă rog să nu săriţi calul". La finalul dezbaterii, mesajul lui Antonescu a fost tot împotriva lui Geoană. "Am să vă vorbesc, dragii mei compatrioţi, foarte simplu, sincer am vorbit mereu, de data asta voi vorbi foarte simplu. Veniţi la vot toţi cei care vreţi o schimbare adevărată şi o şansă adevărată! Ajutaţi-mă pe 22 noiembrie să trec de Mircea Geoană, pentru ca toţi să trecem pe 6 decembrie de Traian Băsescu!"

marți, 24 noiembrie 2009

Zau, votez cu timonierul

Balacareala politica improasca declaratia-n fasolea electorala, mai ceva ca tsunamiul unui stranut din preaplinul masticatiei unei bune imbucaturi de shaorma...
Prin urmare, dupa flegmele aruncate incrucisat, de pe cuirasatele caror-si-mai-caror televiziuni mai mult (ori mai putin) mogulare, asistam la o edenica scena de dupa Apocalipsa, cind leul se pupa bot in bot cu mielul, iar iepurasul, ostracizat in mod traditional, devine BFF al lupului...
Asta n-ar fi nimic... Mesteri zugravi intr-ale cuvintelor ce din coada au sa sune, incep sa mi-l prezinte pe perdantul rocker liberal drept cistigator (moral) al votului, un fel de Bruce Willis ratacit in Armaghedonul prezidentialelor...
Si nu numai! Prin cuvinte cusute cu ata alba, demne o o Scinteia mai buna, barzii si rapsozii liberali imprastie generosi ode in metru antic inchinate Crinului... Si, nici mai mult, nici mai putin, una dintre penele moi dedicate gidiliciului liberal mi-l zugraveste pe mindrul Crin cum ca... are statura lui Coposu.
Haida-de! Pai atunci, conchid eu, Geoana o are pe a lui Ticu Dumitrescu, Hrebenciuc devine un Petre Tutea vesel al PSD, iar Ion Iliescu e deja sanctificat si-i adus sub forma de moaste in sufrageria PNL, ca sa umple cu mirul lui, izvorit din minerul secerii si ciocanului, atmosfera ecumenica pe care o respira Dinu Patriciu.
Iar sfintul Vantu, uscatorul de conturi, ii va susura in ceafa Crinutului nobilele idealuri ale liberalismului...
Pai pe asemenea mare involburata, zau, votez cu Timonierul!

Diana Krall














duminică, 1 noiembrie 2009