sâmbătă, 28 martie 2009

Ora Pămîntului


…Şi a fost 28 martie, iar mai apoi au venit ceasurile opt şi jumătate seara. Şi am stins lumina. Doar primul moment este puţin bulversant: trecerea de la incandescenţa becului, la pîlpîiala roşiatică a unei lumînări… apoi, ochiul se obişnuieşte şi te simţi ca-ntr-o pictură olandeză.
După 60 de minute, am dus mîna la întrerupător, iar albul electric a umplut din nou camera. “Nu mai laşi lumina stinsă?”, a întrebat Nicodim. “Cînd mai facem aşa?”