1 ianuarie a venit oarecum firesc, dupa tiribombele care au
zdrenţuit urechile în timpul Revelionului. Mai o coma alcoolică, mai o
dischinezie biliară, mă rog, fiecăruia după putirinţă şi apetit.
Am ieţit pe stradă către ceasurile 10 ale dimineţii, sub un
soare care parcă făcea playback pentru luna mai, la o temperatură de zero
grade. Celsius, c-altminteri eram cu toţii conservaţi pentru vremi ce va să
vie...
Oraşul pustiu se bucura de un trafic inexistent, frumos ca-n
vremea lui Ceauşescu pe perioadă de iarnă cînd, din octombrie - noiembrie şi
pînă hăt, prin aprilie - mai, maşinile cetăţenilor care aveau aşa ceva (maşini)
adăstau care-pe-unde-apucau, pe motiv de trafic restricţionat.
Fotografii se bucurau de pustietate şi, petrecăreţi
întîrziaţi îşi tîrau picioarele spre-cine-ştie-ce-destinaţii. Cîţiva căţei
scoşi la plimbare şi nişte biciclişti mai animau pustiul oraşului somnoros..
La multi ani!