sâmbătă, 5 decembrie 2009

ISTORIA SE REPETA

Victor Velculescu mi-a trimis un text interesant, care să mîngîie blajin creştetul PNL-iştilor care îl votează pe Geoană:


Un fost prim-ministru liberal, ros de ambitia de a reveni la putere decide sa vireze o fractiune din partidul liberal mai spre stanga si sa se alieze cu comunistii. Ca urmare liberalii sai umplu tara cu poza lor alaturi de comunisti, colaboreaza cu succes cu acestia la fraudarea alegerilor si astfel incepe o noua perioada in istoria Romaniei. Va suna cunoscut? Era noiembrie, anul 1946.
Liberalul fost prim-ministru era Tatarascu iar noul sau aliat era tanarul partid comunist al lui Gheorghe Gheorghiu-Dej.
Se mentioneaza (mai recent, datorita desecretizarii unor arhive KGB) chiar o vizita pre-electorala a lui Gheorghiu-Dej la Moscova (tot in aprilie... ca Geoana...) de unde a venit cu 1 milion $ cash (direct din manutza lui Stalin) ca sa "stimuleze" castigarea alegerilor.
Mai mult, cuprins de entuziasm, Tatarascu a pus umarul, la Conferinta de la Paris, alaturi de Dej si Patrascanu, la disolutia Romaniei Mari.Recompensa a venit rapid, toti liberalii fiind bagati in puscarie, indiferent de afinitatile lor de stanga sau nu, si lichidati treptat.

DREPT PENTRU CARE, SOLUŢIA RĂMÎNE:


Apropo... nu vă fotografiaţi votul, că nu este voie... riscaţi să vă tociţi nervii, să pierdeţi timpul şi să daţi aiurea banii... În fond, cu un Corel sau un Photoshop puteţi obţine imagini mult mai clare...

vineri, 4 decembrie 2009

Telecomanda lui Ilici

Lîngă lămpaşul lui Ilici se afla remote-control-ul său. Din care, bip-bip-bip, apăsînd butonul, strigoiul lui Lenin trimite (culmea!) mare parte din electoratul stabil PNL in cabina de vot unde, hipnotizat şi transformat în zombi cu drept de vot, înfierînd comunismul, votează apăsat secera şi ciocanul, recosmetizate în trei trandafiri ofiliţi... Din afişe mari, lucioase precum coperţile revistelor cu sfaturi inutile, Antonescu şi Geoană îşi dau mîna, a insalubră mezalianţă, menită să pecetluiască cinci ani de mizerie morală (şi nu numai) la care vom fi toţi condamnaţi...
În spatele afişului intuiesc chicotitul de guzgan albinos al lui Hrebenciuc, zâmbetul larg şi uleios al lui Iliescu, graseierea financiară a lui Vîntu şi sforile trase de Patriciu...

miercuri, 2 decembrie 2009

Ruşine Patriciu!

Traian Băsescu a primit avizul 1181 de la Institutul National de Expertize Criminalistice. "Obiectul expertizei a fost următorul : prin adresa din 31.11.2009 s-a solicitat cu privire la o înregistrare de pe un CD întocmirea unui aviz să se stabilească dacă înregistrarea conţine urme de intervenţie tehnică în sensul modificării integrităţii. CD-ul a reprodus fidel înregistrarea din ziarul Gardianul", a spus Traian Băsescu.
Preşedintele a citit concluziile avizului pe care a promis că le va folosi şi în procesul cu Dinu Patriciu. "Înregistrarea contestată conţine elemente de editare computerizată în sensul alterării integrităţii, nu este autentică şi nici nu reprezintă o copie realizată cu acurateţe a unei înregistrări autentice".
"Se pare că unii încearcă să câştige alegerile prin realizarea unor falsuri şi prin minciună. Dincolo de concluziile avizului am şi eu, cu permisiunea dumneavoastră, o concluzie: Să îţi fie ruşine, Dinu Patriciu!". Aceasta a fost concluzia lui Traian Băsescu.

luni, 30 noiembrie 2009

Trăiesc bine!

Venind spre servici, pe un bulevard înroşit de afişe din care mă scrutează, a stîngistă retorică inchizitorială, candidatul unei lături politice în care nonsensul devine doctrină, brusc, privirea îmi este lovită de un afiş mare, negru ca doliul, care mă întreabă cu retorică viclenie dacă trăiesc bine.

Şi brusc, simt nevoia să îi răspund afişului, deşi, o asemenea acţiune, probabil mi-ar scorni vorbe.

Născut din bolborocii sulfuroşi ai ideologiilor ce-au fermentat în borcanele expirate din galantarele opoziţiei, afişul - găselniţă de circumstanţă a entuziasmului vreunui copyrighter ce-şi amuşinează bonusul de Crăciun - incearcă să inducă un sentiment negativ prin prisma unui slogan care, a l'epoque, a făcut furori...

Şi, ca să fiu cinstit, nu-i pot răspunde afişului negru decît că da, într-adevăr, trăiesc mai bine.

Ambuteiajul - al cărui prizonier sînt - certifică faptul că nu doar eu, ci şi ceilalţi vecini din trafic o duc mai bine...

În 2004, din Pajura pînă în Drumul Taberei (unde aveam biroul în acea vreme) făceam, la oră de vîrf, 30 - 40 de minute. Astă vară, în plină vacanţă, am făcut de la Televiziune până la Pasajul Lujerului fix 90 de minute.

Date de la direcţia Circulaţie a Capitalei, ne arată că, faţă de 2003, cînd erau înmatriculate 746.000 de maşini, la începutul acestui an erau înmatriculate 1.250.000 de autovehicule. O operaţie aritmetică simplă ne ajută să aflăm că azi avem înmatriculate un număr aproape dublu de maşini faţă de anul 2003... Iar statistica nu ia în calcul şi maşinile (multe, de altfel) cu numere de Bulgaria, ce zburdă vesele prin Bucureşti...

Aşadar, dacă maşina este un indice al nivelului de trai, putem afirma răspicat că da, trăim mai bine...

Pentru mine, fotografia este atît un mod de viaţă, cît şi un mijloc de a trăi. În 2003 am achiziţionat primul meu aparat digital. Care m-a costat în jur de o mie (da, da, o mie!!!) de dolari. Nu, nu era un DSLR. Era un Nikon Coolpix 4300. Corect pentru clasa lui, ce-i drept, numai că aveam senzaţia că sînt la volanul unui Tico, pentru care plătisem însă ca pentru un Passat... Doi ani mai tîrziu, un DSLR, Canon 350 D, m-a costat cam aceiaşi bani...
De ce? Simplu: în mandatul lui Băsescu au fost eliminate accizele care triplau ori cvadruplau preţul acestor produse...

Constituie aparatele de fotografiat un indice al nivelului de trai? Dacă răspunsul este pozitiv, atunci, în mod cert o ducem mai bine!

Şi tot aşa, la primă strigare îmi vin o sumedenie de alte exemple. Creşterea numărului de calculatoare vîndute (în ultima vreme, suple laptopuri),numărul tot mai mare de români care aleg să îşi petreacă vacanţa în străinătate, creşterea vînzărilor în industria de entertainment, hobby-urile satisfăcute şi, cel mai important, curba natalităţii.

Dacă toate astea pot fi considerate ca fiind semne ale unui trai mai bun atunci nu imi rămîne decît să îi răspund afişului: "DA, TRĂIESC MAI BINE"!