Azi noapte l-am visat pe domnul Creangă. Eram în redacţie,
la Casa Scînteii, corp C, etaj 4, în biroul pe care domnul Creangă îl împărţea
cu nea Perşinaru, cu Stelică Boşman, cu nea Puiu şi cu nea Matei.
Deşi visul se petrecea în anii ’90 (după vorbă, după
port...), problemele pe care le simţeam erau cele de acum (Dragnea, doamna
Veorica, madam Leocadia, coana Lia-Olguţa...).
Si la un momentdat, vorbind cu domnul Creangă, mi-am
exprimat nedumerirea că, un coleg de-al nostru, urecheat şi cu ochii apropiaţi,
mare ţărănist, îi cîntă-n drîmbă lui Tăriceanu şi Dragnea. Cum adică? Eşti
ţărănist, eşti omniprezent la sediul PNŢ-CD şi ai bătut potecă între Piaţa
Rosetti şi Casa Scînteii, orice fîs de la ţărănişti devenind tornadă la “România
liberă” şi, brusc, te verşi apoi în galantarul pesedeului?
Domnul Creangă m-a privit tăcut şi, apoi a zis: “Sîntem ceea
ce mîncăm”. În primul moment nu am
înţeles. Apoi, m-am dumirit. Ca valoare sîntem invers proporţionali preţului
concesiilor pe care sîntem dispuşi să le facem.
Hai la amanetu’ de conştiinţă. Azi o cumpărăm la kil’! Şi
dup’aia, mergeţi să vă luaţi o shaorma. Cu de toate! Ca politica din PSD!
