sexy, daca prin pinza sfisiata s-ar fi vazut forme apetisante si nu supurarile si ulceratiile unui regim care, trecut de vama in portbagajul tancurilor sovietice, avea dintii galbeni si cariati, iar
picioarele, scilciate de bocancii second-hand ai Mamei Rusii, puteau ingrozitor.
Bref, suprarealistii români, care n-au apucat s-o stearga spre alte zari, de farmec pline, au facut un viraj la firu’ de par spre realismul socialist, importat odat’ cu zimbetul linistitor din portretele
oficiale ale tatukului Stalin, de la poporul frate-vecin-si-prieten din URSS.
Da’ ghinion! N-a fost sa fie! Andre Breton n-a avut nici macar pe jumatate premonitia de Mama Omida pe care a afisat-o, constant si dezinvolt, Mos Brucan, dupa '90.
Iaca d-aia, am ajuns o tara dadaista cu legi facute parca sub auto-dicteu, in somn, si guvernanti decupati parca din scrierile lui Urmuz. Sa nu zicem ca nu exista compensatie!