La jumătatea veacului XIX, în 1855 mai precis, giuvaergiul
Joseph Resch, care sosise de la Viena în 1837, a construit pe Podul Mogoșoaiei
casa Resch, situată în fața locului pe care avea să fie construit între 1848 şi
1852 Teatrul Național. În 1885, giuvaergiul i-a vîndut casa lui Grigore Eliade,
care a transformat-o în "Hotelul English".
Cu acest prilej a fost realizat și pasajul de lîngă hotel, pasaj
ce leagă Calea Victoriei de Strada Academiei. Pasajul era înalt, ridicat după
tipicul pasajelor din capitalele Europei apusene (clădirea fiind cu parter și
trei etaje), dar foarte îngust. și era acoperit cu un acoperiș de sticlă pe o
structură metalică.
Hotelul avea o fațadă relativ scurtă pe Calea Victoriei,
cea mai mare parte a camerelor fiind situate în lungul pasajului. Pe ambele
părți ale pasajului, exista un balcon realizat dintr-un schelet metalic închis
din cu un geamlîc. De la numele hotelului, pasajul a căpătat numele de
"Pasajul English", şi a devenit mai apoi "Pasajul Englez".
Clădirea și-a păstrat funcția de hotel doar pentru cîțiva
ani. Camerele erau prea mici pentru a putea rezista concurenței altor hoteluri
mai mari şi mai noi. Drept urmare, el a fost transformat într-un bordel de mare
lux.
Geamurile balcoanelor de la etaj erau numai bune pentru ca
femeile să_şi poată arăta nurii clienţilor care treceau prin pasaj. În plus, pasajul
în sine permitea accesul în mod discretet pentru mulţi dintre clienții care nu
voiau să nu fie zăriţi de pe Calea Victoriei întrînd într-un asemenea loc de
moravuri ușoare.
În juneţea sa, în 1904 mai exact, Panait Istrati a lucrat
aici pentru o vreme, ca valet. Iar dintre clienții de vază ai bordelului sînt
bine ştiuţi regele Carol al II-lea și scriitorul Alexandru Paleologu, dar o sumă
întreagă de figuri ale peisajului politic şi al scenei culturale româneşti
şi-au lăsat tributul în acele cămăruţe...
Bordelul a funcționat pînă în 1947 cînd
a fost închis, deodată cu celălalte stabilimente de gen, de către autoritățile
comuniste, care au interzis prostituția. Drept urmare, clădirea a fost
transformată în locuințe, folosință pe care o are și în prezent.
Atmosfera locului i-a servit drept inspirație lui Ion Mateiu
Caragiale pentru Craii de Curtea-Veche.
De-a lungul pasajului Englez sînt mici magazine sau
ateliere, chiar și un mic bar, în care însă, nu m-aş aventura.
Venind atît de pe Calea Victoriei cît şi de pe strada
Academiei, poţi rata lesne pasajul, intrările fiind prin nişte ganguri
discrete, camuflate cu tomberoane. Merită însă osteneala de a te abate din
drum, pentru că, înăuntru déjà eşti într-o altă lume.
Balcoanele de unde-şi
aruncau ocheadele gheişele Dîmboviţene păstrează încă frumuseţea dantelei
metalice, în ciuda decrepitudinii pricinuite de indolenţa locatarilor şi a
forurilor ce pot interveni. Deşi întreaga clădire este clasificată drept monument
istoric, paragina este evidentă, aidoma unei boli ruşinoase şi deloc tratate…
Sursa: Wikipedia