Pasajul Englez

La jumătatea veacului XIX, în 1855 mai precis, giuvaergiul Joseph Resch, care sosise de la Viena în 1837, a construit pe Podul Mogoșoaiei casa Resch, situată în fața locului pe care avea să fie construit între 1848 şi 1852 Teatrul Național. În 1885, giuvaergiul i-a vîndut casa lui Grigore Eliade, care a transformat-o în "Hotelul English".

Cu acest prilej a fost realizat și pasajul de lîngă hotel, pasaj ce leagă Calea Victoriei de Strada Academiei. Pasajul era înalt, ridicat după tipicul pasajelor din capitalele Europei apusene (clădirea fiind cu parter și trei etaje), dar foarte îngust. și era acoperit cu un acoperiș de sticlă pe o structură metalică. 

Hotelul avea o fațadă relativ scurtă pe Calea Victoriei, cea mai mare parte a camerelor fiind situate în lungul pasajului. Pe ambele părți ale pasajului, exista un balcon realizat dintr-un schelet metalic închis din cu un geamlîc. De la numele hotelului, pasajul a căpătat numele de "Pasajul English", şi a devenit mai apoi "Pasajul Englez".

Clădirea și-a păstrat funcția de hotel doar pentru cîțiva ani. Camerele erau prea mici pentru a putea rezista concurenței altor hoteluri mai mari şi mai noi. Drept urmare, el a fost transformat într-un bordel de mare lux.

Geamurile balcoanelor de la etaj erau numai bune pentru ca femeile să_şi poată arăta nurii clienţilor care treceau prin pasaj. În plus, pasajul în sine permitea accesul în mod discretet pentru mulţi dintre clienții care nu voiau să nu fie zăriţi de pe Calea Victoriei întrînd într-un asemenea loc de moravuri ușoare. 

În juneţea sa, în 1904 mai exact, Panait Istrati a lucrat aici pentru o vreme, ca valet. Iar dintre clienții de vază ai bordelului sînt bine ştiuţi regele Carol al II-lea și scriitorul Alexandru Paleologu, dar o sumă întreagă de figuri ale peisajului politic şi al scenei culturale româneşti şi-au lăsat tributul în acele cămăruţe... 

Bordelul a funcționat pînă în 1947 cînd a fost închis, deodată cu celălalte stabilimente de gen, de către autoritățile comuniste, care au interzis prostituția. Drept urmare, clădirea a fost transformată în locuințe, folosință pe care o are și în prezent.

Atmosfera locului i-a servit drept inspirație lui Ion Mateiu Caragiale pentru Craii de Curtea-Veche.

De-a lungul pasajului Englez sînt mici magazine sau ateliere, chiar și un mic bar, în care însă, nu m-aş aventura.

Venind atît de pe Calea Victoriei cît şi de pe strada Academiei, poţi rata lesne pasajul, intrările fiind prin nişte ganguri discrete, camuflate cu tomberoane. Merită însă osteneala de a te abate din drum, pentru că, înăuntru déjà eşti într-o altă lume. 

Balcoanele de unde-şi aruncau ocheadele gheişele Dîmboviţene păstrează încă frumuseţea dantelei metalice, în ciuda decrepitudinii pricinuite de indolenţa locatarilor şi a forurilor ce pot interveni. Deşi întreaga clădire este clasificată drept monument istoric, paragina este evidentă, aidoma unei boli ruşinoase şi deloc tratate…

Sursa: Wikipedia