Venind spre servici, pe un bulevard înroşit de afişe din care mă scrutează, a stîngistă retorică inchizitorială, candidatul unei lături politice în care nonsensul devine doctrină, brusc, privirea îmi este lovită de un afiş mare, negru ca doliul, care mă întreabă cu retorică viclenie dacă trăiesc bine.Şi brusc, simt nevoia să îi răspund afişului, deşi, o asemenea acţiune, probabil mi-ar scorni vorbe.
Născut din bolborocii sulfuroşi ai ideologiilor ce-au fermentat în borcanele expirate din galantarele opoziţiei, afişul - găselniţă de circumstanţă a entuziasmului vreunui copyrighter ce-şi amuşinează bonusul de Crăciun - incearcă să inducă un sentiment negativ prin prisma unui slogan care, a l'epoque, a făcut furori...
Şi, ca să fiu cinstit, nu-i pot răspunde afişului negru decît că da, într-adevăr, trăiesc mai bine.
Ambuteiajul - al cărui prizonier sînt - certifică faptul că nu doar eu, ci şi ceilalţi vecini din trafic o duc mai bine...
În 2004, din Pajura pînă în Drumul Taberei (unde aveam biroul în acea vreme) făceam, la oră de vîrf, 30 - 40 de minute. Astă vară, în plină vacanţă, am făcut de la Televiziune până la Pasajul Lujerului fix 90 de minute.
Date de la direcţia Circulaţie a Capitalei, ne arată că, faţă de 2003, cînd erau înmatriculate 746.000 de maşini, la începutul acestui an erau înmatriculate 1.250.000 de autovehicule. O operaţie aritmetică simplă ne ajută să aflăm că azi avem înmatriculate un număr aproape dublu de maşini faţă de anul 2003... Iar statistica nu ia în calcul şi maşinile (multe, de altfel) cu numere de Bulgaria, ce zburdă vesele prin Bucureşti...
Aşadar, dacă maşina este un indice al nivelului de trai, putem afirma răspicat că da, trăim mai bine...
Pentru mine, fotografia este atît un mod de viaţă, cît şi un mijloc de a trăi. În 2003 am achiziţionat primul meu aparat digital. Care m-a costat în jur de o mie (da, da, o mie!!!) de dolari. Nu, nu era un DSLR. Era un Nikon Coolpix 4300. Corect pentru clasa lui, ce-i drept, numai că aveam senzaţia că sînt la volanul unui Tico, pentru care plătisem însă ca pentru un Passat... Doi ani mai tîrziu, un DSLR, Canon 350 D, m-a costat cam aceiaşi bani...
De ce? Simplu: în mandatul lui Băsescu au fost eliminate accizele care triplau ori cvadruplau preţul acestor produse...
Constituie aparatele de fotografiat un indice al nivelului de trai? Dacă răspunsul este pozitiv, atunci, în mod cert o ducem mai bine!
Şi tot aşa, la primă strigare îmi vin o sumedenie de alte exemple. Creşterea numărului de calculatoare vîndute (în ultima vreme, suple laptopuri),numărul tot mai mare de români care aleg să îşi petreacă vacanţa în străinătate, creşterea vînzărilor în industria de entertainment, hobby-urile satisfăcute şi, cel mai important, curba natalităţii.
Dacă toate astea pot fi considerate ca fiind semne ale unui trai mai bun atunci nu imi rămîne decît să îi răspund afişului: "DA, TRĂIESC MAI BINE"!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu