joi, 31 decembrie 2009

La schi. Predeal, AD 2009

În a treia zi de Crăciun, pîrtia de schi din Predeal a apărut dezolantă din perspectiva încălzirii globale grefată peste democraţia de tip sindical ce amesteca, la propriu, graţia plutirii pe schiuri cu hohotele groase, de băieţi corijenţi de la şcoala profesională, a celor ce populau panta, in browniane traiectorii, pe sordide pungi (neecologice), capace de closet (reinventate) ori eficiente făraşe, menite să plimbe mizeria umană peste ce a mai rămas din zăpadă.
Jandarmii şi cei de la salvamont se cruceau în faţa haosului atot-cuceritor, care se întinsese ca o candidoză ruşinoasă. Vinul fiert clocotea prin venele populare, dornice de distracţie între mese. Aspectul de Costineşti în plin sezon era completat, într-o simbioză perfectă a rave-ului cu Mioriţa: decibelii gîlgîiţi generos ajutau la mistuirea sarmalei excedentar ingurgitate, dintr-o bucurie a preaplinului festivist.Rîsetele tîmpe ale flăcăilor scăpaţi, ca bolizii pe pîrtie, călare pe situaţie şi pe capacele de closet, nu erau depăşite decît de chicotelile isterice ale mimozelor, ce-i acompaniau cu admirativele priviri ale femelei din turmă, care a întîlnit masculul alfa...
Pentru a fi sigur că băieţii mei, care învaţă să schieze, nu vor cădea victime cretinismului generalizat care aluneca, liber, pe pîrtie, mi-am asumat rolul de body-guard, patrulînd cu vajnicie, aidoma plăieşului răzleţ, cînd pe lîngă baby-schi, cînd în traversee largi, acompaniind, cu priviri încruntate, ca de SPP-ist, învăţate din poze şi jurnale de ştiri, alunecarea firească a flăcăilor mei alături de profesoara lor de schi...

Şi, prima zi de schi a băieţilor mei s-a terminat bine, fără probleme.
A doua zi, Moş Crăciun şi-a scuturat sacul şi, din el au început să curgă fulgii de zăpadă. Drumul din Sinaia pînă în Predeal a evidenţiat, în aceste noi condiţiuni, teoria relativităţii şi viteza carului cu boi (osteniţi). Astfel, am reuşit performanţa (neegalată decît în zilele următoare) de a străbate această distanţă într-o oră şi puţin mai mult de un sfert...
Ca plus de adrenalină adăugat neanderthalienilor care continuau, veseli, să alunece pe pungi /făraşe / capace de weceu / turul pantalonilor pe pîrtia de schi, capcanele naturii mi-au pus la încercare gemenii gambei. Călcînd vifornic, în acompaniarea baby-schiului, bocancul mi-a alunecat pe zăpada aşezată peste gheaţă şi, cu greu, am rezistat tentaţiei de a aluneca... Eu am rezistat, muşchii gemeni (cum spuneam) – nu! Drept pentru care, următoarele două zile am flanat pe pîrtie (mă rog, în măsura posibilităţilor) în rol de cuţu şchiop, sprijinit în băţ de schi...
Pe 30 am pornit înapoi spre Bucureşti... Pe drum, în ciuda durerii de picior, am găsit resurse să surîd: dinspre Ploieşti spre Valea Prahovei, maşinile veneau, bară la bară, cu 10 km – h, într-o coloană ce se întindea de la Cîmpina pînă-n Predeal...

Un comentariu:

Roxana spunea...

La Multi Ani, Bogdan! Un An Nou fericit, cu multa sanatate, bucurie si mai multa asezare in vremurile tulburi pe care le traim!...
O seara cat mai frumoasa iti doresc si zile bune impreuna cu toti ai tai dragi si iubiti!
Numai bine, cu drag.