miercuri, 29 august 2007

Paparazzo la Iasi





27 iulie 2007, ora 8.15. Iasi, Hotel Traian. Il astept pe dl. Popescu. Trebuie sa merg cu dinsul spre Vaslui, pentru o sedinta foto. Telefonul suna. E dl. Popescu. Spune ca va intirzia. Imi pare rau, dar am fost retinut.













Am la dispozitie un rastimp numai pentru mine. Sunt cele mai stranii momente : 15, 20, 30 de minute, eu cu mine, nestiind ce sa fac. Iau aparatul foto, ca sa il verific. Bateria e OK, lentilele sunt curate, cardurile formatate. Sa fac doua - trei poze imi spun si ma aplec peste marginea ferestrei.















De sus, asfaltul ud se vede ca o oglinda rugoasa, peste care actorii cotidianului evolueaza spontan si cu naturalete. Senzatia de paparazzo la vinatoare e copletitoare. Observ miscarile, ma bucur de dezinhibitia inocenta a trecatorilor.
















Fotografiile se astern una dupa alta. Sunt oameni obisnuiti, pasageri ai strazii. Telefonul suna. E tot dl. Popescu. Am sosit. Imi cer scuze pentru intirziere, spune dumnealui. Zimbesc. Ma bucur ca a intirziat… Scot cardul din aparat, il las linga laptop si plec.






3 comentarii:

magda spunea...

frumos loc hotelul Traian!!!!...nu ai poze cu interiorul hotelului?..eu am una cu exteriorul lui....

Bogdan Iorga spunea...

sorry. nu

anca spunea...

ce bine face uneori hazardul lucrurile...in traducere libera din franceza...aici din fericire hazardul a cazut pe capul tau si tu chiar ai stiut ce sa faci: foarte bine!