Bucatarie postmoderna 2: Crevetii Bubba-Gump

Timp de preparare :
60 minute, din care :
45 minute marinarea crevetilor
30 de minute pregatirea garniturii de orez
15 de minute gatirea crevetilor

Intr-o simbata, nestiind ca duminica urmatoare Ana va dori sa facem ordine in debara, eram foarte bine dispus. D-abia intors dintr-o deplasare la Sinaia unde, vreme de doua zile, aidoma unei verginale printese, inchis in turnul de (mai mult sau mai putin) fildes al hotelului Mara, facusem fotografii cu prilejul unui eveniment, am decis imi folosesc din nou skils-urile culinare. Pe fondul unei oboseli (acumulate in mod obiectiv la Sinaia) ascultam impreuna cu baietii un aromitor Creedence Clearwater Revival, ignorind, in mod deliberat, ca din ‘70 incoace, totusi s-a mai compus ceva muzica buna. Long as I remember the rain been comin down. / Clouds of mystry pourin confusion on the ground. / Good men through the ages, tryin’ to find the sun; / And I wonder, still I wonder, who’ll stop the rain. Nicodim si Aron par sa guste cu aceeasi voluptate rockul anilor ’70, dominat de chitara lui Hendrix, sonoritatile Led Zepp si arhetipalul, deja, Smoke on the Water, dupa cum asculta, zen, hardul pur al anilor ’80, Kiss, Twisted Sisters ori AC/DC. I went down Virginia, seekin shelter from the storm. / Caught up in the fable, I watched the tower grow. / Five year plans and new deals, wrapped in golden chains. / And I wonder, still I wonder who’ll stop the rain. Si, din aceasta imersiune in sonoritati cu aroma de deceniu opt, in tainica alchimie a dupa-amiezii, in care mai picura cite un strop de nostalgie cinefila, calda si pufoasa, lenes ca un cotoi* lungit la soare, gindurile mi-au zburat spre Forrest Gump si, fiindca nu mincasem, amintirile mi s-au infipt taman in povestile suculente (si pline de creveti) ale lui Bubba.
Drept pentru care, intr-un mod vecin cu revelatia, demn meniu mi-a aparut taman crevetele, acest modest locuitor al oceanului planetar, ce poarta insa-n traista, frumos impaturita, nobletea gustului pe care doar les grands chefs stiu sa o dea.
Asadar... sa devenim pragmatici. Pentru trei portii mari (eu, Ana si Onut – taica-sau) si doua mici (evident, Nicodim si Aron) am luat in calcul urmatoarele date: 400 g de creveti congelati, 3 catei de usturoi – taiat marunt, in cubulete mici-micute-mititute), o cana de orez simplu (ideal ar fi fost orez salbatic, dar nu s-a brodit sa-mi fie prin preajma), o lamiie, Worcestershire Sauce, ceva bere (probably the best beer in the frigidaire) si, evidentele, pretioasele, usor snoabele si aducatoare de know-how mirodenii. Intr-o rapida trecere in revista le voi mentiona cum imi vin in minte: chimen macinat, scortisoara, nucsoara, curry si doua cuisoare sfarimate, citeva fire de patrunjel (si, eventual sofran). Ultimele doua piese de rezistenta mentionate sunt destinate orezului.

Intr-un prim timp se vor pune crevetii intr-un vas, la marinat, in berea de care deja am adus vorba, in combinatie cu mirodeniile mai sus mentionate (mai putin patrunjelul si sofranul, repet !).

In vreme ce mingiiem din cind in cind din priviri crevetii ce se lafaie in berea parfumata, ca sa nu ne plictisim, luam orezul acela simpatic din cana (si, care se presupune ca e deja curatat), il punem intr-o tigaie in care am incins putin ulei (de porumb sau susan ar fi ideal, dar sa nu ne cramponam de asemenea detalii) si il calim.

Nu mult, nici putin. Daca o facem in exces obtinem un roman sovietic de succes din anii ‘50**, daca ne ocupam prea putin de calirea sa, e deja inutil. Asadar, cind simtim noi ca a sosit momentul intrerupem aceasta operatiune si transferam lin, ca-n primele acorduri ale lui Santana din Europa, tot orezul intr-un vas unde il lasam st fiarba 15 minute. Nici mai mult (ca il transformam in terci) nici mai putin (ca nu se patrunde). La finalul acestui sfert de ora vom obtine un orez academic, caruia ii putem adauga o lingurita de sofran si putin patrunjel.
Ne mutam acum, din nou, atentia pe creveti. Ii vom scoate din vasul cu marinata si ii vom pune intr-o tigaie cu ulei foarte bine incins.

Din nou, sincer, imi manifest optiunea pentru uleiul de susan sau porumb dar, fara mare regret informez publicul ca se poate sari peste aceasta fraza.
Alei-hop, crevetii se prajesc plini de o modestie stoica in tigaia incinsa si, cind au inceput sa devina rumeni, se pun doua-trei lingurite de zahar in tigaie, numai bine cit sa se caramelizeze iute.

Peste aceasta stranie imagine a crevetilor trasi in caramel se pun trei linguri de bulion si (atentie !) zeama de la marinarea crevetilor, cu toate aromele bine preservate de acea probably best beer...

Din acest moment, clipele pina la servirea crevetilor sunt numarate. Se amesteca usor in tigaie, chiar tandru, pot spune si, cind a scazut sosul binisor se va pune zeama de la lamiie, citeva picaturi din acel binecuvintat Worcestshire Sauce si usturoiul.

Aceasta e clipa de apogeu, cind focul se stinge brusc, ca o orchestra ce incheie o fraza muzicala, in asteptarea clinchetului pur al unui mic trianglu. Iar chinchetul vine, odata cu servirea crevetilor.

_________________________

* Cotoiul arhetipal, Garfield, acest Bill Murray al felinelor
** Asa s-a calit otelul - Nikolai Ostrovski, Editura pentru Literatura, Colectia Biblioteca pentru toti, 1962 (v. http://www.librarie.net.carti/53770/Asa-s-a-calit-otelul-Nikolai-Ostrovski )