Din nou, salutar, gratios si plin de amintiri binare, hardul prafuit ce-a marcat trecerea dintre milenii m-a cucerit duminica dupa-amiaz'. asa ca, iata un text publicat, a l'epoque, pe unul dintre primele situri de informatie romaneasca (care, din pacate, azi nu mai exista): www.maronet.ro, fie-i arhivarea usoara.
Su-Yong este un baiat simplu, de la tara. Cu nasul mai borcanat, el este un om de omenie, baiat necajit, orfan de ma-sa si tac-su, care cat e ziulica de lunga priveste cu jind dupa Zambet-de-Privighetoare (nu mai stiu numele-n original), in vreme ce-si vede de indeletnicirile sale cotidiene si bucolice: dat apa lavite, boabe la gaini, cantat seara, dupa cotetul ratelor, in lumina lunii si-n alb-negrul filmului.
Fei are o mustata rara, bani (nu se stie cati, da' sepresupune ca destui, daca nu chiar multi), pantaloni asemanatori blugilor romanesti de pe vremea lu' Impuscatu', precum si multe pohte lubrice si baloase, cand trece zvelta si mladia Zambet-de-Privighetoare prin cadru. Fei stie sa se bata. Ma rog, asta a invatat el la scoala, cand chiulea, si mergea la un do-jo unde preda kung-fu un batranel cu zambet ca al lu' Iliescu si barbison ca al lu' Constantinescu. Care batranel, om de treaba si karatist la locu' lui, l-a invatat si pe Su-Yong ceva bataie, asa, ca sa nu se zica c-ar fi cel mai fraier din canton. Zambet-de-Privighetoare e amarnica si abrasa, ii raspunde lui Fei in doi peri si, parca-parca s-ar cam uita dupa Su-Yong, ca-i baiat asezat si chibzuit, ca stie rostu' la plantat orez si la cautat de oua gaina-n cuibar. Da' Fei, miroase el caZambet-de-Privighetoare nu-l baga-n seama si-ntr-o seara, pe cand isi bea mintile si-si pierdea noptile cu altii de teapa sa, jucand carti pe firfirei chinezesti, cu ceva miros de Hong Kong de dinainte de retrocedare, i-a ticluit bietului Su-Yong ditamai pocinogul, ca sa nu-l mai placa fata si sa-i intoarca spatele. Drept urmare, Fei purcede sa-i faca lui Su-Yong tot soiul de neajunsuri si mascari, culminand cu o batuta zdravana administrata in puterea noptii batranelului cu zambet ca al lu' Iliescu si barbison ca al lu' Constantinescu. Despre care, de fapt, facuram vorbire mai 'nainte. Da' nu mai 'nainte de-a lasa la locu' faptei un medalion al lu' Su-Yong, medalion pe care-l stia tot satu' si pe care i-l luase pe cand Su-Yong canta cu foc si dor despre ochii frumosi ai lu' Zambet-de-Privighetoare. Si mosuletu' a ramas lat in mijlocu' drumului, de l-au gasit in zori copii care plecau la scoala. Evident langa medalionul bine-stiut. Pe care-l zareste iute-mintenas si Zambet-de-Privighetoare, aparuta cine stie de ce p-acolo. Probabil, pentru ca asa-i spusese regizoru'. Ei, si unde nu-ncep sa curga belelele pe capu' bietului Su-Yong, baiat simplu, de la tara, cu nasul mai borcanat, dar om de omenie, baiat necajit, orfan de ma-sa si tac-su, care cat e ziulica de lunga priveste cu jind crescut dupa Zambet-de-Privighetoare, care-ncepe, pardon de expresie, sa-l tratreze tot mai cu curu'. In vreme ce Fei, cu blugii lui, creste-nochii fetei. Singuru' care stie adevaru' e insa taman batranul karatist, cu zambet ca al lu' Iliescu si barbison ca al lu' Constantinescu. Care, dupa ce se intremeaza cat de cat, il ia de-o parte pe Su-Yong si-i zice adevaru' gol-golut. Iar Su-Yong, pe buna dreptate, se maniaza peste poate si de peste tot se aud viori si violoncele, tobe si timpane, de-ti vine sa te sparii, nu alta! Su-Yong isi musca degetul, ii curge sange, dupa care, cu des'tu ranit isi zangaleste pe pectorali un soi de diez, ca de la telefonu' mobil, si porneste dupa Fei. Fei il aude de dinainte ca s-apropie de casa lui, unde juca poker cu ailalti bagabonti, ca prea zbierau acu' trambitele si duduiau tobele, ca sa nu mai zic de zgreptaneala rau-vestitoare a viorilor. Si iese-n fata casei.
"Ce vrei, bre Su-Yong, ce vii cu tam-tam incoa'? Ti s-a urat cu binele, au te mananca schinarea?" se-ncontreaza Fei la Su-Yong. La care, Su-Yong se-ncranceneaza si mai abitir si-i paleste o palma cu picioru' peste mustata rara lu' Fei, de se cutremura adunarea si auzi mirarea onesta izbucnind din plamani. Mare si sa te tii bataie, cu pari, cu bate, cu pumni, palme si picioare, cu unghii si cu muscaturi.
Evident, Fei pierde. Su-Yong castiga. Zambet-de-Privighetoare il iubeste acu' si mai tare pe Su-Yong, iar batranu' karatist lacrimeaza, din ochiu' beteag, in vreme ce p-ala sanatos nici nu-l mai simte de bucurie. Lumea canta, se-aud viori, laute si alte instrumente zbaraite nazal, Su-Yong se-nsoara cu Zambet-de-Privighetoare si nu fac multi copii, ca si asa p-acolo-i problema mare cu demografia. (16 august 2001)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu