miercuri, 27 octombrie 2010

Fiat FIAC!

Şi a fost FIAC şi a fost bine…

În octombrie, Parisul era structura perfectă de Yin şi Yang. Pe de o parte geamurile liceelor şi facultăţilor zbîrnîiau de proletare ţipurituri, clamate de elevii şi studenţii speriaţi de perspectiva mult prea îndepărtată a pensionării şi, pe de altă parte, frisoane elitisto-culturalo-consumeriste pregăteau covorul roşu pentru cea de a 37-a ediţie a FIAC (Foire Internationale d'Art Contemporain).

Totuşi, la deschiderea FIAC, zîmbetele oficialilor nu erau chiar ca-n reclamele pentru pastă de dinţi. Să curgă şampania, da’ să fie de folos! Crisparea şi surîsul de Mona Lisa ştirbă venea din faptul că Franţa tocmai a fost detronată de pe locul trei al comerţului cu artă de către China (previzibil, în fond). Chestiune suficient de îngrijorătoare, cît să-l pună pe jar pe Frédéric Mitterrand, ministrul francez al culturii, care, cu puţine zile înainte de deschiderea FIAC, a convocat la sfat de taină actorii principali ai pieţei franceze de artă. Pentru că, cifrele din tabele, dureroase ca o măsea ce nu te lasă să dormi, nasc grafice depresive.

Dacă pînă în anii ’50, Franţa era trăpaşul favorit al cursei, situaţia s-a schimbat mai apoi în favoarea Statelor Unite şi Angliei. Iar acum, China a lăsat fără remuşcări Hexagonul în urmă… Anul trecut, din piaţa mondială de artă, 31 % a revenit Statelor Unite, 30 % - Marii Britanii, 14 % - Chinei, în vreme ce Franţa a punctat doar 9%... Iar din spate se aud paşii repezi ai Germaniei, ameninţînd cu pierderea locului patru...

Ce a vorbit ministrul Mitterrand cu dirijorii pieţei franceze de artă, nu se ştie. Însă, vizibil a fost tîrgul în sine, probabil cea mai bună ediţie a ultimilor ani. În marea lor majoritate, reprezentanţii celor 195 de galerii de artă modernă şi contemporană, din cele 24 de ţări care au participat la FIAC, şi-au exprimat satisfacţia faţă de rezultatele manifestării: expuneri de calitate şi lucrări deseori sobre, semnate de multe ori de artişti consacraţi.

Această ediţie s-a dovedit extrem de selectivă, refuzîndu-se participarea multor galerii. În vreme ce manifestările de artă contemporană s-au înmulţit în ultimii ani (în special prin evenimente de mai mică sau mai mare amploare, organizate în estul Europei şi Balcani), FIAC – după perioada mai dificilă a anilor ’90 – a trezit din nou interesul galeriilor internaţionale şi al colecţionarilor din lumea întreagă.

Prezenţa lui Larry Gagosian, un important negustor de artă americană, care şi-a inaugurat o luxoasă galerie în apropiere Champs-Elysées, cu doar o zi înainte de deschiderea FIAC, a adus greutate acestei ediţii. Pentru prima sa participare, în calitate de expozant, Gagosian a adus la Grand Palais o serie de opere demne de simezele muzeelor, semnate de Pablo Picasso, Andy Warhol, Albert Giacometti, Richard Prince...

Multe alte galerii internaţionale, cu nume de referinţă în piaţa de artă, au participat, pentru prima dată la această ediţie FIAC: Max Hetzler (Berlin), Regen Projects (Los Angeles) sau Victoria Miro (Londra).

Dacă deschiderea FIAC a fost prilej de zîmbete crispate, finalul ediţiei a relaxat muşchii faciali ai oficialilor şi participanţilor. Semn că, măcar în piaţa de artă, începe din nou să se simtă relansarea economică.

Un comentariu:

ANCA spunea...

ok, dar se mai poate povesti inca ceva, un fel de "fiat fiac partea a 2a"? reportajul a inceput bine, dar e cam zgarcit in informatii ptr cei ce NU au vazut fiac-ul...ei?