Azi, pămîntul s-a întunecat pentru cîteva ore. Dar de data aceasta nu răutatea umană, jihadul, capitalismul nemilos ori încălzirea globală au fost pricini. Ci o eclipsă parţială de Soare. La noi, în România, fenomenul a putut fi observat în toată ţara. Mă rog, fiecare cu norocul lui, în funcţie de cît de înorat va fi fost cerul.
Una peste alta însă, e totuşi un eveniment pe care n-aş fi vrut să-l ratez. După cum n-aş fi vrut sa pierd eclipsa din ’99, cu concert Pavarotti la pachet. Pentru că, în esenţă, eclipsa din 4 ianuarie 2011 este una dintre cele mai mari, nimic notabil nefiind de văzut în următorii 16 ani: marţi dimineaţă, soarele a fost acoperit în proporţie de peste 75% de către Lună.
Deşi mult mai puţin mediatizată decît evenimentul din ’99, eclipsa de marţi a început în nordul Algeriei şi, în scurt timp, penumbra Lunii a acoperit vestul Europei. Asta chiar la răsăritul Soarelui, dînd naştere unui fenomen spectaculos. Maximul eclipsei a avut loc în nordul Suediei (norocoşii!), la ora 8:50, GMT. Dar apoi, încet–încet, toată Europa şi mai apoi Orientul Mijlociu, au putut urmări fenomenul.
Eclipsa este un fenomen simplu. Luna acoperă parţial Soarele. Astronomii spun că avem practic de-a face cu o aliniere fericită. Mai pe înţelesul nostru, e vorba de o iluzie optică. Şi asta pentru că noi, de pe Pămînt, vedem Soarele şi Luna la aceleaşi dimensiuni. În realitate însă, Luna este de 400 de ori mai mică decît Soarele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu