La Valea Plopului am ajuns vineri, 23 decembrie, la aproximativ zece zile de la incendiu. Răstimp în care, în urma mailurilor date, am reuşit să strîng 2.800 de lei.
Joi seară am vorbit cu părintele Tănase şi l-am întrebat de ce anume are nevoie stringent, ca să nu mă apuc să iau lucruri inutile. Părintele mi-a răspuns că, cel mai important este acum să aibă fier beton.
Prin urmare, am decis să îi duc banii cash, pentru că am considerat că ar fi deplasat să cumpăr şi să car, din Bucureşti pînă la Valea Plopului , fier beton cu Solenza mea… Iar părintele a fost de acord.
Drumul a fost relativ bun şi, cei aproape o suta de kilometri i-am parcurs în aproximativ două ore (asta pentru că am făcut şi un ocol prin Ploieşti, unde m-am oprit să scot de la bancomat banii pentru orfani).
La Valea Plopului, cînd am ajuns, am picat în plină vizita
corporate. Un grup de doamne pline de
glamour şi de domni foarte
office îşi făceau fotografii pe fundal de ajutoare. Laura Mavrichi, fiica părintelui Tănase, coordona sosirile ajutoarelor.
M-am prezentat, i-am spus de ce am venit şi m-a asigurat că o să îmi dea (şi mi-a dat) o hîrtie, din partea fundaţiei care se ocupă de orfelinat, care să ateste că am predat respectiva sumă.
Cîţiva copii se jucau la poartă, în vreme ce, pe dealul înzăpezit, un altul făcea
drifting cu o bicicletă. Cînd am scos aparatul de fotografiat, doamna Mavrichi m-a rugat să am grijă, să nu se vadă chipurile copiilor.
Sînt taţi abuzivi, care şi-au găsit copiii în fotografii postate pe internet şi am avut probleme…
Am promis că voi fi atent (de aceea, chipurile copiilor, în aceste fotografii, sînt cu un mozaic pe ele).
3 comentarii:
e de sperat ca ajutoarele vor mai veni pentru acesti oameni...
doi zero unu doi (2012)
Peste câteva ore cercul cu numărul 2011 se închide, pentru a lăsa ca Timpul să se reînnoiască, tainic, într-o procesiune, doar intuită de oameni…
Legile dispar, iar odată cu dispariția prejudecăților toxice, totul devine permisibil, inclusiv faptul că te poți opri, asemenea timpului. Un pas înapoi și unul înainte: tic-tac, linie și sens.
Pentru a-ți aduce aminte cine ești, cum arăți și ce vrei cu adevărat, în Adevăr privește atent, în jur-împrejur, amintindu-ți de esența rostului invocat de Vocea Interioară, asemeni Timpului.
În aceste clipe magice, nebune și vindecătoare, se revelează celor ca tine unicul drumul deschis: pasul în afara labirintului clădit de rutină.
Renunță la oamenii și la situațiile care în loc să te facă să râzi, te-au făcut să plângi.
Renunță la toate planurile care te țin închis în neșansă.
Renunță la figurile împăiate din mintea, sufletul și lumea ta, pentru a lăsa loc liber și curat personajelor vii și dinamice care să te trezească, din nou, la Viață.
I'm speechless...
Dragos, ai un IP din Dr Taberei... Esti depresiv?
Trimiteți un comentariu