Bucurii scurte

Zgirmind duminca dupa amiaza prin cutia veche cu harduri prafuite, am dat peste textul de mai jos, postat, la vremea lui, pe un sit care azi nu mai exista: http://www.maronet.ro/
Soarele de afara, micile complicitati adulterine dintre razele de vara si vintul de primavara timpurie, cafeaua bauta in amurg, pe o cromatica rosie cu sonoritati de "Manhattan Transfer", toate mi-au sugerat ca textul se potriveste, de minune, contextului.

Cind soarele rasare si cerul capata culori ce se transforma din rosu aprins, sintetizat intr-o linie subtire, in violeturi reci, tot mai reci, spre albastrul inalt si punctat inca de stele pilpiitoare, Dacia alerga inca pe sosea, in urma raminind rind pe rind tot soiul de orasele de cimpie si sate mici, luminate doar de farurile masinilor in trecere. Fisiitul rotilor pe asfalt, muzica a libertatii si a viselor lipite, ca abtibildele, pe caldura verii, apropie cu fiecare borna de kilometru depasita, tot
mai mult, marea de visul ce se repeta, obsesiv, inca de anul trecut, de cind ai vazut-o ultima data.

Motorul duduie a siguranta si putere, nechezatul cailor-putere se transmite de sub capota, iar prin geamul pe jumatate deschis intra un vinticel racoros, care inca nu s-a imbibat de mirosul de ulei si bitum incins. La casetofonul masinii zumzaie caseta speciala pentru 2 Mai, caseta arhetipala pe care o pui de fiece data cind fugi din orasul incins spre tarmul plesnit de valurile albastre. Il auzi pe Hendrix, pe Jim Morrison, Joan Baez se tinguie si ea cind ii vine rindul. « People are strange, when you’re a stranger / Faces luck ugly, when you’re alone”. Dar tu nu esti singur.

Cind soarele s-a ridicat deja pe bolta, incalzind tot mai mult, tu esti deja cu betele cortului pe plaja si auzi fosnete stranii din celalalte corturi care te inconjoara. Intr-un final cortul este inaltat si, desi sta strimb, nu-ti pasa prea tare, te bagi inauntru si cazi rapus de oboseala. Adormi. Si visezi. Soarele incalzeste tot mai mult cortul, iar tu executi, in somn, un strip-tease de somnambul, aruncind rind pe rind sacul de dormit, bermudele, tricoul... Te trezesti in plina vipie, iesi din cort, auzi valurile
Fosnind si pescarusii tipind si dind rotocoale. Sunetele orasului sint departe. Te simti bine si ai vrea ca momentul sa se prelungeasca la infinit, pentru ca stii prea bine ca duminica faci cale-ntoarsa. De ce momentele de bucurie solara sunt atit de scurte?

5 iulie 2001