Ploaie si amintiri cu curve

Sweet dreams are made of this

Who am I to disagree?

Travel the world and the seven seas

Everybody's looking for something

Some of them want to use you

Some of them want to get used by you

Some of them want to abuse you

Some of them want to be abused

Eurythmics - Sweet Dreams

Ploua si autobuzul ma transporta, conserva jilava si cu geamuri aburite. Zeci de trupuri, inghesuite in mult prea putin spatiu, emana feromoni (sau doar, banal, asuda) intru iritare colectiva, pricinuita si de lipsa spatiului vital. Rucsacul imi atirna greu pe umar, umbrela ma inghesuie.
Coborit din inaltul turnului de fildes intr-un mult mai (la propriu) tere-a-tere cartier de pe linga Herastrau, imi petrec 30 de minute zilnic intr-un mars pe linga verdele parcului. Azi, pe plumburiul de dinaintea ploii, rucsacul mi-a atirnat mult mai greu insa. Ai grija sa iti inchizi calculatorul cind iesi din birou; T. ti-a intrat pe mesagerie si a aflat ca te-ai plins nu-stiu-cui ca e asa si pe dincolo pe aici, m-a avertizat unul dintre noii colegi, in timp ce pufaia o tigara.
Senzatia de nauceala, de lovitura in frunte, a anesteziat mesajul. Cu greu, prin picla ca de molton umed, mesajul a atins intr-un tirziu reostatul care a declansat becul rosu: alarma!
Autobuzul se hurducaie vesel pe piatra cubica si lucioasa, stropind impartial pietonii, cind rotile prind vreo balta la bordura.
Leganat de mastodontul municipalitatii pe Maresal Prezan brusc, peste intimplarea diurna, am suprapunerea unei amintiri mai vechi, de acum vreo 16 ani.
Era tot primavara si, proaspat angajat la Romania libera, intr-un inceput de week-end, m-am intilnit cu citiva fosti colegi de liceu. Locul faptei era pe linga Pache Protopopescu, intr-o circiuma numita frantuzit La Grande Magouille. Mai multe sticle de vin si un fum gros de tigari ne-au facut sa nu simtim cind s-a lasat intunericul. Drept pentru care, (i)luminati de tot soiul de idei, doar ce-am traversat Pache Protopopescu si-am nimerit pe Matasari. Unde, un puradel soios, care exersa scuipatul prin strungareata, ne-a intrebat daca nu vrem niste printese. De ce nu?
Asadar, ne-am pomenit pe undeva, inspre Academia de Teatru si Film, intr-un demisol in care se balanganea un bec chior de frigider. Puradelul a sters-o, incurajat de-o palma peste ceafa, mestesugit aplicata de-o tiganca batrina, care a inceput sa negocieze la singe pretul per printesa. Intr-un final, ajungind la consens (ca tot era nea Nelu la timona Romaniei p-atunci), tiganca ne-a pus in palma cite-un prezervativ si, engage!, ne-a aruncat in miezul problemei.
Juma’ de ceas mai tirziu, ne-am regasit cu totii pe strada, fluierind a lejere buzunare. Doar Jean nu mai aparea. Al dracu’!, comenta cite unul, dupa care fluieratul si sutul in bordura era reluat.
Intr-un tirziu, apare si Jean cu tiganca si doua printese dupa el. Jean nervos, celalalte dindu-se de ceasu’ mortii. Pa ochii mei, minca-ti-as, n-am vrut decit sa stie baba cine e baietii, ca sa nu le bata pa fete asa, aeurea ori degeaba… D’aia am loat por’moneele lu baietii lu’ matale, se jura tiganca; da’ sa mor io, zau voeam sa le dau indarat la plecare. Doar c-a plecat baetii prea iute. In vremea asta, cele doua printese dadeau din cap a aprobare, ca da, asa e. Doar din onestitate si pura curiozitate luasera portofelele.
Asa ca, Jean incepu sa faca apelul si sa ne dea portmonee cu acte, legitimatii si bani.
Jean era politist, iar curvele – curve. Si hoate!

Acum saisprezece ani - portofelele luate din buzunare, in timp ce..., iar acum - o mesagerie violata... cind eram la buda! Unele lucruri ramin constante... Cum ar fi, sa zicem, curvele! Indiferent de parfumul folosit!
Autobuzul ma legana spre Pajura in vreme ce amintirile de acum 16 ani se suprapuneau, cliseu arhetipal, peste intimplarile de azi…