Luna de hirtie

- Omagiu lui Boris Vian -

Say, its only a paper moon

Sailing over a cardboard sea

But it wouldn't be make-believe

If you believed in me

Ella Fitzgerald – It’s Only A Paper Moon

Dimineata de rapoarte.
E vineri, deci facem raportari pentru saptamina ce a trecut.
Ce frumos, ce inaltator!
Vad cum pasari cu coada in forma de lira vin sa-si ascuta ciocul de smarald in peturile care plutesc intru browniana mizerie pe apele domestice ale Herastraului-cel-frumos-curgatoriu-intru-mindra-salba-de-lacuri-a-frumoasei-noastre-capitale.
Iar smaraldul pliscurilor scinteiaza si stropi fini de piatra lichefiata zboara spre alta inaltare, noroc cu clestii-recuperatori-de-smarald, pentru ca, nu-i asa, legea fizicii ne invata ca nimic nu se pierde, nimic nu se cistiga, totul se transforma. Si astfel, recuperati cu grija, de Clesti, stropii de smarald ajung pe tejgheaua bijutierilor de la Cooperativa Arta & Precizie unde, trasi in fire ductile, pline de o melodioasa transformare in pulberi de lina tip “Argus”, vor face bucuria gospodinelor ce tranziteaza Oborul.
Iata, se poate.



Un fard excesiv de maiestru vine sa disimuleze cirpaceala ochilor cu somn nesomnit dintr-o trezire netrezita a unui vis nevisat in care, chiar si eu, din apolonic scaun ce face huta, a directoriala distractie, ma visez dormind intru dulce adormire, intre sini aromati de fecioare metise, cu sfircuri tari si fara tatuaje, cu nasul strivit de axila lipsita de par a FEMEII, dezgolita de haine, prejudecati si umori psihotice.
Si, astfel, rotocoalele circulare ale pasarilor-cu ciocul-de-smarald incep sa aiba colturi, intr-o cvadratura a cercului, ce tine de un esoterism ascuns si de nimeni stiut.
Probabil ca Orbit profesional scirtiie pe dintii mei albi pentru ca, in profesionalismul sau ascute dintii, mai ceva ca lupta de clasa, in detrimentul tartrului galbui, dar prietenos, ce a definit, secole de-a rindul, fiinta noastra nationala.
Lipsite de aparare impotriva petelor de pe rochiile casual, corporatiste-balerine pasesc gracil pe tocuri, evitind in ultimul moment coliziunea cu bordura proaspat schimbata de un videan viclean, agramat dar bogat in sensuri financiare si influente de partid.
Iar eu stau si, in ochi, imi picura asteptari albastre, de pe penele pasarii tineretii care, intr-un superb acord ce complementaritate, pe masura ce imbatrineste, devine oranj si chitroasa.
Ei bine, reporterii nostri au avut din nou dreptate!
Cu noul inalbitor, atit dintii mioritici vor deveni mult mai albi, cit si zimbetul Monicai Lewinski va avea o stralucire de neuitat.
Pentru ca, daca Ariel cu microparticule nu a devenit inca religie nationala, e numai din cauza ca ad-urile nu au rulat suficient in constiinta neadormita a acestui neam dirz, barza, varza, viezure, brinza, banzaï!
Si alte cuvinte de origine necunoscuta.
In principiu, mai am si oarece dorinte necuviincioase, dar mi le pun in friu, pentru ca, desi, daca in principiu, nimic din ce-i omenesc nu-mi e strain, totusi, trebuie sa salvez aparentele unei prezumptive seriozitati a celor 40 de ani ne-mpliniti…
Dup-amiaza bate cu pumnii-n usa, mai mai s-o scoata din balamale, in vreme ce sus, pe cer, plafonul de nori pare inundat de la etajul superior si, zau, m-astept sa-nceapa sa curga apa pe scari, usurel, in discrete niagare.
Tare-as fuma o tigara fara filtru!
Plaminii trag adinc in ei aroma de Orbit (professional) si menta nu ma satisface decit 45%. In rest, mai ramin 28% sanse de precipitatii izolate, la colturile gurii, plus 85% polyester si 20% elastan.
Plescaielile dizgratioase date de ciunga imperialista se suprapun flexului ce biziie afara, implacabil ca destinul, polizind, slefuind, taind carnea, inca ferma si fara celulita vizibila, a metalului care, daca nu-i batut cit e cald, devine batut de soarta si de vinturi, constante circumstante existentiale determinate, uneori, de fasolea mexicana. Evident, aceasta din urma, pe post de simbol decadent al unei globalizari mutante.
Microsoftul microsofteaza, wordul wordizeaza, Creedence-ul cridanseaza.
Totusi, dincolo de sonoritatile evazate, de blugi saptezecisti, cu aroma de cinepa uitata-n buzunarul de la spate, se deschide larg si primitor, spectrul frustrarii, conform unei politici a castrarii consecvente principiului de carpe diem.
Drept pentru care, nemultumirea-mi da-n clocot, alaturi de cafeaua Jacobs, pusa special sa pacaleasca postasul, aragazul se umple de spume si, din balele ce se revarsa peste albul pur si virginal al emailului ies aburii miniei, din care se tese, demna, pestilenta proverbelor resemnate ce spun ca desteptul promite si prostul trage nadejde. De exemplu.
In rest, numai bine. Rinocerii roz fac hora in jurul firmelor private, in vreme ce elefantii abulici zboara capiati de caldura, in roiuri dense, desupra ciresilor ce infloresc intru mindra cultura japoneza. Traiasca (inca o data) globalizarea si propasirea ei pe cele mai inalte culmi!
Miorita, de fapt, este doar un haiku mai lung!