Anul acesta am apucat să le promit lui Nicodim şi Aron că vom merge în noaptea de Înviere la biserică, să luăm lumină… Amîndoi au intrat într-o stare de surescitare ce mi-a amintit cum, pe la cinci ani, bunicii m-au dus la la biserică, în noaptea de Înviere… Din păcate, puţin după 11, Aron a capotat şi, cu lacrimi de ciudă, şi-a acceptat somnul… Aşa că, am fost doar eu şi Nicodim. Evidenta îmbulzeală, împănată de neamuri proaste şi îndelungate apeluri telefonice, n-a reuşit să-mi tulbure mulţumirea. Privirile mari ale lui Nicodim, încărcate de uimirea şi bucuria descoperirii, mi-au fost o răsplată pe cinste.
Un comentariu:
Adevarat a inviat!
Trimiteți un comentariu