duminică, 6 iunie 2010

Buena Vista Social Club

Cuando Juanica y Chan Chan

En el mar cernan arena

Como sacuda el jibe

A Chan Chan le daba pena

Buena Vista Social ClubChan Chan

“După o masă gustoasă merge un vin bun şi o muzică frumoasă” – spunea bunicul meu şi-mi făcea cu ochiul, în cîte o după amiază fierbinte. Şi apoi urma un fel de ritual tehnic, tabiet cu dichis. Mai întîi era deschis pickup-ul. (Pe atunci, singurul pickup de care ştiam era cel din care picura muzica. Ulterior am aflat că există şi 4x4…) Un aparat cu forme moi, rotunjite, învelit într-o piele gălbuie, cu un capac cu cataramă de servietă, în interiorul căruia scria “Tesla”. Apoi tataia scotea cîte un disc, din ebonită neagră, dintre coperţi de carton colorat şi, cu mare grijă îl ştergea cu un pămătuf moale, aidoma celui cu mîner de os strîns în cercuri de alamă, pe care îl folosea la bărbierit.

După ce placa era ştersă şi nici un fir de praf nu se mai mai afla pe negrul ei striat, cu gesturi de maestru de ceremonii, bunicul o punea pe platan şi, cu mare grijă, aşeza acul pickupului pe discul ce începea să se învîrtă.

După cîteva pocnituri şi fîşîieli, brusc, din difuzoarele mari ale radioului din lemn, la care era conectat device-ul, începea să se reverse o muzică ce mirosea a mare şi care, de la primele acorduri, te făcea să te unduieşti ca o trestie.

Mirosul leneş perfect al după amiezelor de vară este cel în care parfumul de iarbă proaspăt cosită se împletea cu grafica a la Matisse de pe coperta plăcii, ce înfăţişa nişte doamne, cu rochii ca nişte flăcări, care dansau cu domni cu sacouri albe şi peste care se revărsau trompete cubaneze ce vorbeau despre iubiri la tropice (dar asta aveam să aflu mai tîrziu).

Muzica, susurată prin fereastra pierdută în iederă, avea acel-ceva care te îmbia la visare, fiind soundtrack-ul ideal pentru colecţia de Dox-uri pe care le descoperisem în casa doamnei Lenosu, vecina alături de care mamaie îşi sorbea cafeaua, cu dichis şi caimac, în timp ce pufăia o ţigară Snagov…

Douăzeci şi şapte de ani mai tîrziu, în biroul de la Curentul Internaţional, domnul Andreescu, corectorul publicaţiei, îmi tot dădea pe la nas cu diverse CD-uri cu jazz, care mai fusion, care mai New Orleans, care mai acid… Şi tot aşa pînă cînd, într-un moment de generoasă epatare sonoră, muzica discului domnului Andreescu, revărsată într-un maximum al potenţei boxelor de la computer, m-a transportat înapoi, la vîrsta clasei a doua, în curtea bunicilor, sub un cort făcut dintr-o prelată veche de maşină, lîngă cei doi vişini de care atîrna hamacul…

E Buena Vista Social Club… mi-a zis domnul Andreescu.

Am fumat o ţigare (pe atunci încă mai fumam) cu ochii pe jumătate închişi, a plăcere cotoiască în care se amestecă bucuria primei zile de vacanţă cu aroma unui Camel fără filtru, fumat printre sorbituri mici dintr-o cafea robusta, după ce ai găsit în buzunarul blugilor pe care nu i-ai mai purtat de nu ştiu cînd o bancnotă de o sută de lei…

De atunci, sonorităţile cubaneze au (re)intrat, din nou, oficial, în viaţa mea…
































Buena Vista Social Club:

Luis Barzaga (backing vocals)

Joachim Cooder (drums)

Ry Cooder (guitar)

Juan de Marcos González (guitar, vocals, percussion)

Manuel Galbán (guitar)

Carlos González (bongos)

Manuel "Guajiro" Mirabal (trumpet)

Eliades Ochoa (vocals, guitar)

Julienne Oviedo Sanchez (timbales)

Omara Portuondo (vocals)

Barbarito Torres (laúd)

Amadito Valdés (percussion)

Alberto "Virgilio" Valdés (percussion)

Lázaro Villa (vocals, percussion)

2 comentarii:

http://abebedorespgondufo.blogs.sapo.pt/ spunea...

Very good.

ANCA spunea...

frumos scris si, judecand dupa chipuri, trebuie sa fi fost frumos concertul!