România sub zăpadă!

 România sub zăpadă! De cîteva zile, de peste tot, figuri lungi prorocesc într-o veselie apocaliptică, pline de optimismul cu gust rînced, de maioneză uitată-n frigider, nămeţii cît casa, care să scoată din priză tonusul naţional, spre ciuda prognozelor economice, moderat-optimiste.

 Pe ecrane, dudui parcă fugite din Cartierul Roşu din Amsterdam îşi semeţesc resursele siliconate, pauper acoperite, prezentînd vremea şi dîndu-şi ochii peste cap: …vreme deosebit de rece pentru această perioadă, cu temperaturi minime de -16ᴼC şi maxime de - 8ᴼC (aşa e; de regulă, în februarie se ieşea la primul cules de căpşuni) cu averse sub formă de ninsoare în mai toate regiunile, la un nivel deosebit pentru această perioadă (într-adevăr, pe vremea dacilor şi romanilor, dar şi în timpul copilăriei noastre, de regulă, în această perioadă se deschideau ştrandurile, iar oamenii muncii, de la oraşe şi sate, se răcoreau în mod democratic - că deh, sol lucet omnibus!).

 O vagă senzaţie de mahmureală mediatică îmi dă bătăi de cap; ce Dumnezeu o fi atit de deosebit într-un ger care face flori de gheaţă pe geamuri în plină lună februarie? Dacă nu mă-nşel (şi nu mă înşel!), popular, acestei luni i se mai zice şi Gerar. Oare de ce? Pentru că se deschide sezonul de surf pe Dîmboviţa?

 Pînă la elucidarea acestui mister, continuăm să mărşăluim, atent încolonaţi, în diverse coduri cromatice care mă fac să cred că, mai nou, şi iarna are coloratură politică!

PS

De codurile bezmetice au profitat din plin comercianţii care, la sfîrşitul săptămînii trecute şi-au văzut rafturile golite de românii speriaţi de spectrul gerului peste care se grefează foamea…