De la incalzirea globala la iubirea generala

Love is in the air
Everywhere I look around
Love is in the air
Every sight and every sound
John Paul Young - Love Is In The Air

Numai ce a trecut cosmopolitul Sfint Valentin si, in urma sa s-au pavaozat toate circiumile, cu ghirlande din hirtie creponata roz si balonase rosii in forma de inimioare. Sosirea intempestiva a mult-mai-neaosului sau verisor, Dragobetele, a nascut noi pulsiuni si desfasurari de trupe, potrivit principiului ca orice produs isi are nisa sa.


Iar nisa consumatorilor de Dragobete este, slava Domnului, o nisa dintr-aia serioasa, de middle class in devenire, preponderent colegi de generatie cu mine, adica fostii pionieri si utecisti care, odata ce-au rupt lantul din ’89, au dat iama in curtea plina cu traditii, aici, la botul calului, la Muzeul Satului ori MTR. Astfel, hoarde intregi de indragostiti de toate virstele au dat navala sa-si arate amorul nutrit catre amica / amic, consoarta / consort, amanta / amant...


Asadar, in vreme ce piaristii si marchetingii Muzeului Satului isi frecau miinile plini de multumire, gindind la incasarile ce va sa vie de la tirgovetii ce-or tranzita lectia de sociologie a lui Dimitrie Gusti (la care-au altoit, cu involuntar umor, dar consecvent, un anume fel de economie de piata, de prin ’90 incoace), la poarta muzeului tropoteau marunt pe loc, in cozi pe cite trei rinduri, doritori de neaosisme cu orice chip (c-asa-i trendy), insetati de intilnirea (previzibil-comerciala) cu ruralul locurilor comune si imaginilor batatorite.


Daca peste cele mai sus mentionate adaugam ca ingrediente contextuale si o caldura de primavara (mai mult decit timpurie, vestitoare de incalzire globala, mai mult), avem succesul de casa asigurat. In calitate de exponent al generatiei mele am decis, plin de mindrie cu parfum de Nae Ionescu, ca in duminica de Dragobete sa-mi duc flacaii sa vada si ei cum e un tirg pestrit. Nu ca as fi fost un expert al acestor manifestari comercial-culturale dar, cine stie, poate ca, aratindu-le de mici frumusetile patriei, mari fiind, flacaii mei nu vor dori sa cinte « Aicea este taraaa meaaa », clamind o evidenta ( !) Australie sau Noua Zeelanda...



Drept pentru care, dupa ce, stoic, am infruntat un ambuteiaj demn de o cauza mai buna (sa zicem, duminica-seara, la intrarea in Bucuresti de pe DN1), am ocolit Arcul de Triumf (in renovare, de la o vreme) si am inceput sa caut un loc de parcare. Se pare ca serbarea dragostei de primavara dezghetase limbile soferilor ca, pe multe buze aflate indaratul volanului puteai citi interesante si initiatice trimiteri la zeitati mai-mult sau mai putin pagine, plus intreg sinaxarul ortodox din dotare... Excedat, un politist de la circulatie privea, cu ochii iscoditori ai pestelui fiert, mareea de masini ce incercau sa parcheze, care-mai-de-care mai incorect. Vreo alti doi politisti in combinezoane negre cereau intariri (probabil), speriati de numarul tot mai mare de amatori de Dragobete.
Totusi, coada impresionanta de la intrarea in Muzeul Satului, (amintindu-mi, in mod ciudat, de documentarul cu retragerea americanilor din Vietnam) m-a demoralizat si, prin urmare, am sperat ca toata aglomeratia va ramine in urma, la Muzeul Satului.

Imi si inchipuiam un Herastrau gol, care sa ne primeasca doar pe noi. Ei bine, gresita optica...
Totusi, a fost soare si 15 grade... ceea ce nu-i tocmai rau pentru 24 februarie. Deci, si natura s-a pregatit de Dragobete!