duminică, 22 iunie 2008

Invadînd Bulgaria

Che confusione
sara perche ti amo
e un'emozione
che cresce piano piano
stringimi forte
e stammi piu vicino
se ci sto bene
sara perche ti amo

Ricchi e Poveri – Sara Perche Ti Amo


Recucerirea Cadrilaterului (şi a litoralului bulgăresc, în general) are pentru urechea mioritică o cadenţă consecventă ritmului de manea (care, la sud de Dunăre devine doar plîngăcios-chirilică), precum şi reconfortanţa unui voiaj în trecut, terasele mai kinki afişînd sonorităţi de un răpitor clasicism: Boney-M, ABBA, Ricchi e Poveri…



Intrarea cu autocarul în Bulgaria mi-a adus în amintire o excursie de două zile, Bucureşti-Ruse-Velico Tîrnovo, făcută pe undeva, prin vara lui ’86, cînd aerul european încă mirosea a Cernobîl, iar eu, elev de liceu, cîştigător al olimpiadei de română, priveam cu ochii mari de uimire meleagurile de unde veneau, la ore de televizor întrerupt, Studio X, Leca noş deţa ori Vsiaca Nedelea.

Zilele acestea mi-au adus în ochi din nou aceeaşi stătută vamă românească, decrepită şi aidoma celei bulgăreşti, ce nu excelează decît prin aceleaşi betoane, rămase-n picioare din vremurile cînd, socialismul glorios se făurea pe meleagurile ţărilor înfrăţite întru steluţa roşie, ce acompania, dîrză , tot mai tocita seceră şi, tot mai ruginitul ciocan.
Un peisaj cu blocuri scorojite transformă panglica şerpuitoare a drumului într-o succesiune de argumente ce pledează, imagistic (şi nu numai), pentru falimentul doctrinei stîngiste şi pentru plesnirea fermă peste rîtul nostalgicilor ce guiţă, cu grea halenă, întru restauraţie de sistem.
Ghearele reci ale amintirilor mi-au rîcîit inima, umplîndu-mi sufletul cu resentimente lipicioase, ca aripile fluturilor de cenuşă, ce sufocă lumina.
După ce voci pierdute în negura amintirilor au ţîşnit, ca spuma dintr-o siclă de Coca-Cola agitată, am început să mă liniştesc, lăsînd drumul să mă legene şi păstrînd doar o remanenţă de lipicioşenie-lipicioasă, ce mi-a mai ţinut, o vreme, falca-ncleştată-n pizda mamei lui Ceauşescu. Generic vorbind…
După care, la capătul a cinci ceasuri petrecute cu şaptezeci la oră, plus opririle strategice pentru pipi (cumplită constantă a autocarelor româeşti, nici toaleta acestuia nu era practicabilă, pe motiv de şofer care o încuiase din varii motive personale!), iată-ne descinşi la Nisipurile de Aur.

Multiple învirtiri pe loc, în giratorii uitate de lume şi şoferi, m-au făcut să-l privesc pe cel ce a mînat dihania autocarului, cu condescendenţa celui ce consemnează, din partea celuilalt, măcar strădania. Dar, faptul că a încuiat closetul autocarului rămîne aceeaşi bilă neagră.

O evidentă şi greu de uitat amintire a stepului bătut, de la ultima benzinărie cu closet şi pînă la tufişul cu famelnice ascunzişuri, ce serveşte drept urinoar călătorilor torţionaţi de şoferii de linie, maniaco-depresivi şi cu compulsive apucături de ferecare a budei din dotarea standard a autocarului.
Într-o parafrazare, poate nu la fel de glorioasă, a celebrului “Vă ordon, treceţi Prutul” m-am alăturat, intempestiv, cohortelor de români ce recuceresc, sezonier, ce-i drept, Cadrilaterul
(şi nu numai). Astfel, într-o browniană mişcare de plimbare – shopping tematic – piscină – masă în parametrii temporari prestabiliţi – clubbing – mal de mare – bar all inclusive from 07.30 till 23.00 – bere locala – vin roşu (sec) – sauna, m-am alăturat oştenilor
consumerismului mioritic care, spre a demonstra c-au şapte vieţi în pieptul de aramă (şi, în subsidiar, calculînd să facă pagubă mai mare decît preţul achitat pentru un all inclusive) au decis să aplice, ca slogan şi credo, un substanţial şi zemos large is beautiful.

Farfurii prea pline, repetat încărcate la bufetul suedez, dedicat însă (gravă eroare!) celor mai viteji dintre traci (sau, mă rog, urmaşilor lor…), pahare cu nu-contează-ce, date peste cap cu viteză de Formula 1, într-o încercare disperată (parcă) de irigare a Saharei, gălăgie şi opulente lanţuri groase, la grumajii masculini, burţi revărsate sub care se ascund, vioaie, puţe dedicate eminamente înjurăturilor cu tentă necrofilă…

Naturii moarte cu burţi şi lanţuri i se adaugă dragălaşe căpşoare blonde, de tinere aspirante la statutul de doamnă (ce p… mea?)
şi, distinse căpşoare roşcate (invariabil), de doamne titularizate, sobre menegerese ori meneger-asistente în viaţa de zi-cu-zi, dar glumeţe (chiar şi private de sex) în conced’…



Peisajului pestriţ şi (aparent) eterogen, compus din ruşi şi români, i se adaugă încă o componentă – cea teutonă.
Compusă preponderent dintr-o medie de vîrstă de 65 +, acestă participaţie la fiesta bulgărească dă o veselă şi optimistă senzaţie de Cocoon

Una peste alta, cu un nostalgic aer de hibrid, combinatie de Mamaia ’88 + Eforie Nord ’86, peisajul bulgăresc nici nu-i îngrozitor.
Mai cu seamă, că la terase, răsunau hituri clasice ABBA, Ricchi e Poveri, Albano& Romina… Totul e, poate, doar uşor plictisitor. Luat, eventual, în extrem dacă vreţi, doar pe post de aperitiv, la o vacanţă mai generoasă…

6 comentarii:

Lilick spunea...

Deci ti-ai luat aperitivul? Pe cand vacanta generoasa? :)

Lulutza spunea...

Reusite poze si comentarii! Mi s-a facut pofta de "hashata Rodina Bolgaria"! Totusi, o observatie: nu erau "Ricchi e Poveri"? Erau simpatici, optimisti, clean...

http://www.youtube.com/watch?v=5Qck-QSA_i0&feature=related

Bogdan Iorga spunea...

Corecta observatia. "Ricchi e Poveri"... Am corectat. Multam'.
Mea culpa (ca George Marinescu... remember?)...

Lulutza spunea...

:) Las' ca si eu am comis-o! De fapt, corect ar fi fost "Nashata Rodina Bolgaria"! Si mai corect ar fi fost "una din patriile stramosilor mei - Bulgaria"... Na, ca m-am deconspirat, sint... multipatrida!

Concediu placut! Tot in Bulgaria? Desi nici celelalte "patrii" ale noastre nu-s chiar de lepadat... Ex.: http://www.youtube.com/watch?v=mmHTLyBYlJc&feature=related

P.S. Cine o fi primar acolo? Nu l-am putea imprumuta pe citeva zeci de ani? :)

Bogdan Iorga spunea...

in partea a doua a vacantei intentionez sa (re)vad zone cu influente saxon - habsburgice, oarece cetati sasesti si circiumi cu specific transilvan.
da' toate la vremurile lor.
acu', pentru moment, pauza s-a terminat, capu' la fund!

Roxana Iordache spunea...

Super-mişto reportaj, rău eşti, de nedescris!:)

Petrecere frumoasă pe unde o mai comiţi şi să ne povesteşti şi nouă: Cu poze, ca să pricepem:)