sâmbătă, 28 iunie 2008

Peisaj urban de vară

Someone told me long ago theres a calm before the storm,
I know; its been comin for some time.
When its over, so they say, itll rain a sunny day,
I know; shinin down like water.
I want to know, have you ever seen the rain?
I want to know, have you ever seen the rain
Comin down on a sunny day?

Creedence Clearwater Revival –Have You Ever Seen The Rain?





Ambuteiajul matinal devine o procesiune plină de semnificaţii, care scapă unei prime priviri. Acolo, dintre albăstrui gaze de eşapament, printre maşini scrîşnite, pendulînd între sacru şi profan, aidoma unei Venus care iese din spuma consumerismului, se ridică spre înalte ceruri (gri-)albăstrui (de smog) vise prea coapte şi zemuitoare, speranţe turtite, ca tubul de pastă de dinţi din baie (din care, totuşi, mai scoţi ceva) şi incoerenţe abulice, menite să dadaizeze mass-media, în ritm de Prodigy.
Încălzirea globală e rotundă şi placentară, în interstiţiile sale germinîndu-se speranţa repopulării Groenlandei, întru mîrşave scopuri agricole, după cesionarea drepturilor, de către urmaşii coloniştilor lui Eric cel Roşu.
Peste asfaltul prea-cald duduie tropotul copitelor hergheliilor putere, înhămate sub capote lucioase. Mii de cai scurmă-n colbul bitumului fluid, hidrocarbură gelatinoasă a amintirii altor ere geologice. Sol lucet omnibus şi, în mod democratic, oferă şanse egale pentru insolaţii, indiferent la variabile precum cuantumul salarial ori valoarea de impozitare pentru bunurile imobile. Afazici, cu lejere disonanţe cognitive, şoferii, vechi şi noi ciocoi ai principiului Otto, scuipă noxe spre viitor pe unde, în trecut, vîntul răcoros mîngîia obrajii verzi ai frunzelor.
Fantoma codrului încă mai foşneşte sub giulgiul topit al asfaltului, rîu Styx traversat, pe zebră, de biciclişti, pietoni şi transparente luntrii, măiestru cîrmite de Charon şi dublurile sale.
Iar mai apoi, spre ‘nămiezi, din apa morţilor ce tremură-n depărtare, deasupra şerpuirii drumului, se nasc năluci de răcoare, mişcătoare şi fugare, aidoma unor sărutări furate de pe treapta trenului. Din sînii Verii, revărsaţi opulent peste sutienul cu dantelă roşie, ţîşnesc efluviile de căldură, aidoma jeturilor de lapte din sfîrcurile Herei, născînd galaxii de baloane colorate.

3 comentarii:

Lilick Auftakt spunea...

Inspirat de canicula?

Uite ca ploua! In sfarstit azi ploua! :)

Anonim spunea...

inspirat de pitzipoanca.org ma gandeam ca ar fi interesant sa fac un blog in care sa postez imagini surprinse de mine sau de alti robi ai lucrarilor facute in bataie de joc si ai nesimtirii gipanistice cum bine o numeai, deci poze cu diverse infractiuni de prin urbea noastra cea frumos luminata si incinsa de soare. oare ar avea succes? oare as primi amenintari? aore ar fi din partea jigodiilor care se recunosc acolo sau ar fi din partea politistilor care stau la umbra la un cico in timp ce orasul colapseaza sub furia masinistilor?

Bogdan Iorga spunea...

Uite, vezi tu, aici intervine forţa noastră. A celor ce nu grohaim extatici, la meciurile de fotbal, a celor ce nu ne izbim de bastoanele jandarmilor cu lanţuri, după meci, a celor ce nu lipim bancnote (fără număr – fără număr) pe frunţile năduşite ale Stîrpiturilor-Minune, lălăitori de lături sonore, a celor care ştim că Bach nu e doar partea finală din numele maşinii lui Becali.
Faptul că avem un creier nelobotomizat, ceva mai funcţional decît un creier pane, disimulat, neted, sub cîrlionţii lucioşi de gel ai ascultătorilor de manele, ne conferă ceva avantaje.
E avantajul unui Homo Sapiens în faţa unui Homo Erectus.
Aşadar, iată cum văd eu: site (blog, etc) pe care UN ADMINISTRATOR UNIC postează fotografiile primite de la surse credibile, cu mici comentarii. Ca-n pitzipoanca.org de care făceai vorbire. Iar apoi, trebuie lăsat lanţul mailing-listului să-şi facă datoria de marketing… şi, astfel, or ajunge fotografiile şi la o poliţie, ceva…
Brava coane!