Politica-i o curvă

m-am săturat
să mă mai bat
cu mâncătorii de rahat
azi stau tăcut
întins
pe întuneric
şi-n pizda mamii lor îi bag generic

au câştigat din nou precum se pare
înc-o juma’ de secol de duhoare
libarca grasă cât ai da cu clor
se lăfăie-n latrina gurii lor

O. Nimigean - Nicolina Blues

Că politica-i o curvă – deja e un truism.
Chestiunea e ca sînt curve şi curve. Adică, pe aceste binecuvîntate meleaguri pe unde Mioriţa a prins a grăi vorbe de duh, precum varză, viezure, brînză, Udrea, curvele mai-de-Doamne-ajută s-au împrăştiat care-n-cotro – care prin Italia, care prin Spania ori Franţa, la post rămînînd doar o matracucă ofilită şi ţîfnoasă, ce s-a născut bătînă şi constipată, cu gură ştirbă şi puturoasă, din împreunarea nevolnică a lui Petru Groza cu Republica Populară.
Aşadar, politica românească, pe lîngă că-i curvă, mai e şi ţîfnoasă şi cu nasul pe sus, de-ai zice că se dă la şosea numa-n şareta Reginei Angliei şi, nu că s-a-ncuibat, ca igrasia-ntre pereţii Casei Poporului, împlinind astfel visul lui Ceauşescu.
Şi asta n-ar fi nimic! Hoaşcă - hai să zicem. Boccie şi chitroasă - din definiţie. Hîdă, cu celulită ce-i găureşte carnea flască de pe coapse, aidoma şvaiţerului - e de-nţeles.
Dar pe de-asupra mai e şi jegoasă!
Şi totuşi, la curu-i bubos, de care-atînă ţurţurii de scîrnă ai declaraţiilor, se-nghesuie atît stătuţii marinari, obosiţi de fidelitatea dreptei, cît şi tot soiul de pigmei şi vameşi ai sufletului, ce-mbracă nume prea mari pentru statura lor si, care, Boc-Boc, ciocănesc la Porţile Albastre ale Oraşului. Oraş căruia, un viclean videan, dintr-acela ce nu ştie gramatică, dar care cunoaşte-n profunzime retorica şpăgii de partid, a reuşit s-I schimbe faţa bordurilor în întregime, oferind astfel un discurs plastic adaptat noilor cerinţe europene într-ale comisionului.

Pauză publicitară.
Ar putea oare un detergent obişnuit să scoată petele mineriadelor de pe trotuarul de la Universitate? Acum, cu noul prezident, cu microparticule inteligente ce privesc cu un ochi la electorat şi cu celălalt la presă, vom avea trotuare nu curate, ci impecabil de curate!
Cumpăraţi PREZIDENT! Una spunem, alta şpriţuim!

Ne întoarcem la curva noastră. Revărsată peste străzi, peste blocuri, peste maidane, peste parcuri (mai ales parcuri), ea decide să sufoce, înecînd în umorile-I gălbui tot ce e curat, otrăvind (încet şi sigur) pe toţi cei ce mai cred în adevăr.
Rostogolite printre monturile limbii, cuvintele Politicii, deşi sunt de stînga, umplu cu mîndrie capitalistă buzunarele social democraţilor, cu forfetare sume ce l-ar face să pălească de ruşine şi invidie pînă şi pe amărîtul acela de iscariotean. Care-ntr-un final ubicuu, a decis, restituire a demnităţii sale, să se spînzure.
Dar nu-i cazul nostru. Fiindcă la noi sînt codrii-nalţi de brazi şi social-democraţii-s de aramă!
Aşadar, vrei succes în viaţă? Vrei să ieşi băut de la Golden Blitz şi poliţia nu numai să nu îţi vîre fiola-n gură ci, prevenitoare, să-ţi deschidă potiera si te invite la volan? Vrei să îţi bagi plozii în politică şi să plezneşti presa peste bot cînd le corectează, acestora, “succesurile”?
Foarte bine!
Baba, curva bătrînă d-abia aşteaptă. Tot ce ai de făcut e să o pupi, cu pasiune, pe pliurile dintre bucile căzute. Cu cît mai adînc, cu atît mai bine. Că pupincurismul – pînă la urmă - salvează onanismul!