Caldura

Raindrops keep fallin' on my head

But that doesn't mean my eyes will soon be turnin' red

Cryin's not for me'

Cause I'm never gonna stop the rain by complainin'

Because I'm free

Nothin's worryin' me
B.J. Thomas - Raindrops Keep Falling on My Head

Cînd seara se lasă în ascunse scoborîşuri, cu răcoare de pivniţă şi aromă de vin, nori de ploaie flutură batista zdrenţuită, scuturînd frunze uscate de arşiţă. Peşti zburători înoată prin faţa felinarelor, din care se prelinge melasa unei lumini gălbui-roşietice, dătătoare de dureri de dinţi şi pricinuitoare de diabet fotografic. În autobuze aglomerate, Luna năduşeşte plebeu, cot la cot cu proletariatul ce încă nu şi-a format conştiinţa de clasă, pe cînd, vecin de trafic, Mercedes C Classe, susură forţă dintr-un motor surd la ecourile crizei petroliere.

Cînd vîntul plimbă printre frunze foşnet de răcoare, din cenuşiul amurgului, bordurat de nori albăstrii , se nasc doruri de ducă, spre cîmpii întinse pe care nu le-am văzut încă, pe care panglica unui drum, poate 66, să-l şerpuiască în insinuări feminine, peste care să încalece lin fumul de ţigară Camel, aprinsă de la bricheta Zippo. (Doamne, ce aş mai fuma… Un Camel fără filtru sau un Gauloises Caporal… Dar pînă la 65 de ani, vîrstă asumată pentru reluarea acestei îndeletniciri, mai am de străbătut, nefumător, încă cinci cincinale si-un pic…)

Dincolo de toropeala încinsă a dúpă-amiézei unui Faun se ghiceşte, nescrisă, aidoma unei cutume celtice, răcoarea cristalină a stropilor de ploaie, mîngîiere neştiută şi doar visată.
Vara îmi zîmbeşte peste paharul din sticla groasă, în care cubul de gheaţă se alintă în gălbuiul afumat al licorii scoţiene, asezonat unui jazz interbelic cu parfum de levănţică. În răcoarea umbroasă a perdelelor ce-şi flutură somnul de după prînz lenevesc cărţi vechi, răsfirîndu-şi generos colile tăiate cu un coupe-papier, pe vremea cînd, la patefon, plăci “His Master’s Voice”, ritmau alte zădufuri, uitate apoi în negura anilor…


Stropi de apa, răcoare lichidă, iar feciorii mei profită de ea.
La revedere Bucureşti, revin pe 29 iulie. Pînă atunci – salut Beijing!
PS
Daca este posibil, voi posta si de acolo. Daca nu, la intoarcere… Şi, să ne revedem cu bine!