Aşezămintele Udricani
Aşezămintele Udricani (sau ce a mai rămas din ele) se găsesc
în curtea bisericii Udricani, ce poartă hramul Sfîntului Nicolae, pe strada
dr. Iuliu Barasch numărul 11, din Bucureşti.
La 1750, Biserica, ctitorită de Clucerul Udricani în 1735,
făcea parte din „mahalaua Popei lui Isac”. Deoarece avea chilii pentru călugări
şi turn-clopotniţă, banul Mihail Cantacuzino o aminteşte, în jurul anului 1770,
ca fiind mînăstire fără han. La sfîrşitul aceluiaşi secol, în chiliile
bisericii funcţionau ”Școala de Caligrafie” și ”Școală Românească de la
Udricani”, menţionată mai tîrziu de Ion Ghica în corespondenţa sa cu Alecsandri.
Astăzi, alături de biserică se mai vede urma fostei şcoli
Udricani.
În partea de răsărit mai este o construcţie părăginită, dar
care încă nu a fost demolată. O placă, acum demontată, înştiinţa vizitatorul,
în grafia secolului XIX, că acolo este "Institutul
de binefacere clăditu cu fondurile santiei salle protoereulu judeţului Ilfovu,
TEODOR ICONOMU pentru memoria sa şi a consoartei salle ECATERINA 1877".
Construcţia aceasta a fost amenajată în 1877, anul
Războiului de Independenţă, ca azil pentru văduvele de război. Ulterior a
devenit azil de bătrîni şi, în 1950, ”Azilul de bătrîni” a fost desființat, iar
în locul văduvelor de război şi al bătrînilor, S.C. TITAN, noul administrator
al spaţiilor, a introdus chiriași. Ca să se complice lucrurile şi mai tare, în
anii ’90, SC TITAN a vândute către chiriași trei apartamente. Două din acestea
au fost recuperate în instanță prin hotărîri definitive și irevocabile. Pentru
unul din apartamente, Parohia se mai judecă încă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu