Tudor Arghezi nr. 15
Pe strada Tudor Arghezi, la numărul 15, poţi vedea o casă
ce, în ciuda coşcovelii şi a decrepitudinii, încă îşi mai arată liniile frumoase,
de Mic Paris.
O plăcuţă din tablă ruginită, cu “IAL”, mai adastă pe zid, semn
că este o casă ce a trecut prin tăvălugul naţionalizărilor. Totuşi, o mînă
deprinsă cu scrisul a notat, sub ferestre, în medalioanele din tencuială, cu
cretă: “PROPRIETATE PRIVATĂ”.
Sincer, sper să fie mîna proprietarilor de drept (sau a
moştenitorilor acestora) şi nu a unor chiriaşi, ce şi-au apropriat locuinţa în
baza legii 112 / 1995, drept cumpărători “de bună credinţă”. Sau, şi mai rău, a
unor ţigani ce au dobîndit casa mituind notari, complete de judecată şi
orice-mai-putea-fi-mituit.
După linia generală, se poate deduce lesne că este
construită la sfîrşitul secolului XIX. O fereastră ovală, în stînga imobilului,
aminteşte de academismul franţuzesc, ce a impus linia dominantă, o bună bucată
de vreme, prin Bucureşti (şi nu numai). Urmează intrarea, printr-un gang /
curte interioară, ce permite accesul, separat, în corpul din stînga, mai mic
şi, cel mai probabil, destinat servitorilor,şi în cel din dreapta, mai mare, desigur rezervat stăpînilor casei, precum şi într-o curticică, care se zăreşte în spate. Corpul
principal al clădirii, aflat în dreapta porţii de intrare, respiră trainicie şi
seriozitate, ca un funcţionar de bancă în redingotă. Patru ferestre alcătuiesc frontul
principal al imobilului, încadrate de chenare împodobite cu decoraţiuni din
teracotă, menite să dea preţiozitate şi greutate.
Fotografiez. Mai de aproape, mai de departe. O femeie a
ieşit, zîmbind puţin forţat şi m-a întrebat de
ce fac poze casei. Aşa, pentru mine. Vă
place casa? Da. De ce? Ridic din
umeri. Mă întreb dacă aştepta o argumentaţie şi un discurs virat spre estetică
şi istoria artei. O rog să îmi permit să fotografiez şi în gangul acoperit, de
unde tocmai ieşise. Dă vehement din cap, a refuz categoric şi, se retrage. Fotografiez
apoi şi gangul, dar prin gemuleţ.Ciudat: în interior, zidurile par să fie
renovate şi îngrijite.Să fie tencuiala scorojită de pe faţadă doar o mască
pentru trecători?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu